despre cum poti fi fericit fara a fi de fapt, despre cum poti sa astepti pana sambata si mai ales despre de ce nu imi place tacerea

ceea ce alţii ar putea numi nefericire la mine se numeşte calm, ceea ce pe alţii i-ar putea tulbura pe mine mă lasă indiferent. iar când simt calm mă revolt şi vreau să perturb calmul, nu pentru că nu-mi place ci pentru că ştiu că există ceva mai bun decât el.

[…]

sunt câteva lucruri care îmi plac şi câteva lucruri care nu-mi plac. două lucruri răbufnesc cu adevărat din mine şi se afundă în mine: cărţile şi muzica. citesc şi nu mă pot sătura, când nu citesc mi-e foame de a citi. dimineaţa nu-mi vine a face nimic fără muzică, nu mă pot calma până când nu mă îmbraca muzica. îmi place ceaiul şi liniştea pe care mi-o inspiră, îmi place să beau un ceai în oraş. nu-mi place să beau un ceai singur. îmi place cafeaua şi faptul că-mi inspiră pasiune. îmi plac oamenii care mă pot provoca, oamenii care mişcă în mine idei şi sentimente, oamenii care în felul lor mă fac să cresc. îmi place să merg la serviciu; o fac ca şi cum aş merge la ceai – zâmbind. îmi place că într-un fel am devenit puternic, că am învăţat lucruri, că-n mare parte ştiu la ce să mă aştept de la viaţă. ştiu bineînţeles că voi fi luat şi prin surprindere.

[…]

nu-mi place tăcerea, adică liniştea generată de oameni. tăcerea este de multe ori un semn al incapacităţii de a comunica. nu-mi place că sunt mult prea axat pe cuvinte, că le cunosc înţelesurile, că mă pricep la limbajul cuvintelor. cuvintele mă cheamă. nu-mi plac cuvintele pentru că deşi simt chemarea de a le folosi uit că există şi multe alte moduri de a exprima ceea ce poţi spune în cuvinte. nu-mi place că simt lucruri care sunt greu exprimabile în cuvinte, care se ascund sub înţelesuri profunde, în întuneric.

[…]

îmi place că vorbesc cu umbrele, că-mi place. că există lucruri care sparg ordinea firească a lucrurilor. că există inevitabil fercire.

[…]

restul se subînţelege

Tu

Motivul pentru care nu mă pot gândi la altceva e acela că mă gândesc la tine… E acela că mă străpunge muzica, că mă ucid cuvintele. Tu eşti în tot ce sunt şi în acelaşi timp eşti nimic, simt dor pentru tine şi nu pot găsi cauza dorului. Tu eşti noaptea întunecată, eşti poleiul întins pe stradă, eşti lipsa. Eşti nimic şi în acelaşi timp eşti totul, tu eşti visul şi realitatea, conştientul şi inconştientul. Tu eşti gândul spre care mă îndrept, eşti cartea pe care o strâng la piept, eşti perna pe care îmi plec capul. Tu eşti parfumul pe care îl simt întâmplător pe stradă.

Cana mea

Am vazut la femeia simpla o leapsa care m-a atras din start: care sunt canile mele si care e povestea lor.

Ordinea în care le-am aşezat nu are importanţă, n-am avut nimic în minte când le-am pus aşa.

Cana nr.1 o am din vară de la firma la care lucrez, primită cu ocazia primului teambuilding la care am participiat. Îmi place pentru că pe cealaltă parte care nu se vede are imprimat numele meu.

Cana nr.2, cea cu Regele Leu aproape că nici nu-mi aduc aminte de unde o am. Este şi cea mai veche şi cea pe care am purtat-o după mine prin toate locurile pe unde am locuit.

Cana nr.3, cea cu girafele este cana de lapte :D Pentru că da, noaptea la ore târzii beau lapte rece din frigider… Am cumpărat-o din Auchan pentru că am vrut să-mi iau o cană şi mi-a plăcut… şi chiar e draguţă :D

Cana nr.4, cea cu vidrele am cumpărat-o anul trecut de la Lisabona. Este de departe preferata mea şi cea la care ţin cel mai mult, nu pentru că este haioasă ci pentru că vorbeşte prin sine despre un oraş pe care îl iubesc. Vidrele le-am văzut live :D

o intamplare binevenita de la miezul noptii

era înainte de miezul nopții și am avut revelația faptului că sunt cineva, că încă sunt cineva… exist, deci sunt cineva. dintr-un alt punct de vedere sunt cineva pentru că (privind dintr-o anumită direcție) sunt cineva pentru cineva. pentru că pot înțelege lucruri care în alte circumstanțe ar durea, pentru că nu mă las lovit de lucruri pe care le pot înțelege.

mă bucură lucruri despre care crede poate că nu mă pot bucura, mă bucură că dintr-o anumită perspectivă rămân aceeași persoană căreia într-o noapte suprareală i-a spus că sunt singurul în care poate avea încredere… mă bucură că sunt o poartă, ceea ce înseamnă că trăiesc pentru oameni; nimic nu mă poate mulțumi mai mult.

sunt conștient de lucruri ce din diferite motive  nu mi se vor spune niciodată. mă mulțumesc cu faptul că le pot percepe semnele. cumva ajung să prețuiesc tăcerile. simt cum o anumită parte din mine învinge cumva un ego plasat în trecut. e bine.

mă bucură că sunt o soluţie, sunt fericit că-ţi pot demonstra că te cunosc, nu doar că eşti cineva dar că eşti şi cineva care contează ceva mai mult. cineva ce gândesc. cineva care străluceşte în mine. o submulţime a gândurilor şi a trăirilor mele.

dacă aş vorbi aş strica multe lucruri. aş adânci tăcerea şi aş mări distanţele, aş scufunda munţi.

simţi nelinişte, simţi foc, simţi cutremur… nu-i nimic, toate astea-ţi fac bine şi te aruncă în viaţă… vrei să simţi fericire…