My way

Multe lucruri importante din viata unui om ar trebui sa se reduca la atentie; este pana la urma dovedit stiintific faptul ca omul tinde sa capteze din mediu doar acei factori care-l intereseaza; probabil ca pana acum am pierdut din vedere foarte multe lucruri ce ar fi fost importnante atunci dar pe care nu le-am bagat in seama din simplul motiv ca nu ma interesau. M-am gandit sa vorbesc acum despre acest subiect dintr-un motiv destul de simplu in esenta lui: am inceput sa vad lucruri. Adevarul este ca am inceput sa vad astfel de lucruri inca de anul trecut doar ca in fiecare clipa in care le accept ele apar din ce in ce mai multe si mai des. Cand nu te intereseaza ceva e ca si cum n-ar exista caci lumea ta nu se invarte decat in centrul ariei tale de interes; acesta este motivul pentru care acum ma simt asaltat de multe lucruri pe care nu neaparat le cautam dar care vin pur si simplu... iar acum le vad. Probabil ca ele existau si mai demult dar faptul ca atentia mea nu era indreptata asupra lor le facea neinteresante. Ce-i drept: exista unele care te marcheaza oricum, chiar daca ai sau nu legatura cu ele. Totul pare insa a veni EXACT atunci cand ai nevoie de acele lucruri; unele sunt pentru a-ti calma gandurile, altele sunt pentru a te determina sa nu renunti, altele pentru a-ti spune ca drumul tau este exact asa cum trebuie sa fie... Nici mai mult nici mai putin! Asta staim totusi din momentul in care am inceput sa-mi scriu euliberarea... daca poate fi numita asa; mai mult prizonieratul...

Te-ai gandit vreaodata ca marile spirite au ceva in comun cu tine? Te-ai gandit ca poate marii scriitori – cei care au trezit fascinatie, au avut ceva in ei care sa creeze aceasta admiratie a oamenilor? Insa nu toti... exista si aceia care au scris carti extraordinar de bune cu un anumit scop; altii le-au scris sub inspiratie... De ce? Cum spuneam mai demult... asta e singura intrebare care ramane in urma tuturor celor pe care le-am anulat... Pana la urma lumea este exact asa cum trebuie sa fie...

Ma duc intr-o librarie sa-mi cumpar o carte; nu conteaza unde, nu conteaza care. Cunosc toate cartile de litaratura din marile librarii, imi vine sa le cumpar pe toate; deci... intru in librarie, trec in graba prin fata rafturilor, ma intorc prin fata lor, iau unele carti in maini, le simt paginile... in cele din urma ma opresc asupra a doua; un scriitor clasic – un roman clasic al sec. XX publicat in 1925 si inca un roman modern. Pura inspiratie de moment, nimic planificat, nimic mai mult de stiut... Ajung acasa si le rasfoiesc... si ma lovesc cu capul de idei... caci descopar printre altele viata unui scriitor care a constientizat si el in adolescenta sa ca nu este ca ceilalti. Intr-adevar, poate fi o mare filosofie sa gandesti mult... Si imi aduc aminte ce mi s-a spus odata... si anume: uneori cartile vin singure catre tine... nu trebuie sa cauti tu cartile. De aceea stiu ca in viata rabdarea trebuie sa aiba un rol esential. Doar avand rabdare poti trece peste tot...

Acum sunt multe lucruri ce demult au trecut pe langa mine fara sa le vad. Si nu ma deranjeaza cu nimic. Atunci cand mi-am dat seama ca totul porneste din interiorul meu m-am resemnat cu totul. E ca si cum n-ar exista nimic decat propriul meu adevar si propriile-mi reguli. Acum e doar lumea mea... totul insa nu consta decat in atentie... lumea mea se transforma... si devine mai puternica. Acum – nu exista nimic care sa ma faca sa-mi schimb parerea; totul este relativ in masura in care totul poate exista. Nimic nu este in afara oricarui adevar posibil. Now it's just my way...

Despre fericire

Cate motive au oamenii de a fi fericiti? Din punctul meu de vedere sunt multe, foarte multe, infinit de multe... In primul rand este motivul de a te fi nascut; ti s-a oferit o viata pe care ar trebui sa stii s-o traiesti; nu ma intereseaza daca un om sa traieste traieste drept sau nu, daca drumul sau este sau conform cu parerile celorlalti; tot ce ma intereseaza este daca el TRAIESTE, caci este o diferenta de la cer la pamant intre a trai si a fi viu. Faptul de a fi viu nu-ti asigura decat suferinta, caci asa cum scriam eu intr-un text „in viata nu-ti este destinata decat suferinta; pentru orice altceva trebuie sa te lupti”. In schimb, daca alegi sa si traiesti atunci te poate gasi si fericirea foarte usor. Ce inteleg totusi prin a trai? Inteleg faptul de a-ti asuma propria viata, de a te abandona propriei inimi si de a-ti urma impulsurile dictate de aceasta; asta inseamna a trai si asta inseamna drumul catre fericire.
Acum... ar trebui totusi sa ma gandesc la cateva motive de a fi fericit. Sa le enumar si sa incerc sa ma bucur in continuare de ele si sa fac tot posibiliul sa nu le las sa ma paraseasca... So...

1. Scrisul. ...sub toate formele lui, cu toate motivele lui; ma face fericit chiar si atunci cand sunt trist, si atunci cand am nevoie sa zambesc... si atunci cand ma simt singur. Scrisul sub forma de pasiune, scrisul in forma de nevoie, de obligatie, de strigare launtrica a sufletului drept nevoie de a comunica.
2. Un ceai la Carturesti / o cafea la El Cafe de Mi Finca. Pentru ca unele locuri inseamna cu adevarat ceva pentru mine; ma gandesc ca fiecare persoana are nevoie in viata sa de un loc caruia sa-i apartina si care sa insemne o eliberare a propriei minti; ma gandesc desigur la Brokeback Mountain, Hotel California, Hotel Morrison, etc. Fiecare are un loc in care vine si din care mai apoi pleaca iar in urma nu ramane decat un singur lucru... timp.
3. Prietenii. Cele mai multe persoane ar putea spune despre mine ca sunt o persoana rece si indiferenta; nu ma deranjeaza – asta si vreau sa par. In schimb cei care ma cunosc cu adevarat stiu ca daca incep sa ma implic nu mai pot da inapoi. Stiu sa imi pretuiesc cu adevarat prietenii si sunt constient de marele adevar: numai ei ma pot transforma cu adevarat. De aceea, atunci cand este nevoie nu stau deloc la discutii, doar in dorinta de a actiona in binele lor.
4. Cartile. Caci este o adevarata eliberare de tot, de toate chestiile care ma pot destabiliza. Deasemenea cartile ma fac mai puternic si imi dau o incredere mai mare in mine, ceea ce inevitabil duce catre o fericire mai solida. Cartile sunt si ele tot un fel de prieteni...
5. Amanuntele. Stiu ca suna ciudat insa este foarte adevarat; de multe ori pot percepe amanunte care celorlalti le scapa din vedere motiv pentru care nu se pot bucura de ele. Pot prinde din zbor miscari de degete, zambete fugare, tremuraturi fragile – intr-un cuvant gesturi cuprinse in secunde insa care imi pot spune pe loc tot ceea ce persoana se teme a-mi marturisi...
6. Muzica. Eliberare, dialog, putere. Muzica este ceea ce ma pune in miscare, ceea ce-mi ofera „nebunia de dimineata”:D Muzica din toate directiile, muzica vie, muzica vietii...
7. Din pacate... viciile. Uneori sunt fericit daca am o ceasca de cafea sau o cola langa mine...
8. Faptul ca pot zambi. ... si ca mereu gasesc inca puterea de a-mi intinde fata intr-un zambet care ii poate si pe ceilalti sa se binedispuna.
9. Lupta. Constrangerea. Rabdarea. Acestea sunt conditiile fericirii si singura cale posibila de urmat. Faptul ca pot lupta pentru fericirea mea, pentru prietenii mei, pentru un scop ascuns in inima mea. Faptul ca de multe ori m-am simtit constrans in a face ceva ce pana la urma a trebuit sa ma duca inspre fericire – de foarte multe ori m-am indoit de sensul existentei mele. Rabdarea pentru ca astazi stiu inca ca nimic nu se termina si ca oricata suferinta as intampina... candva fericirea se va intoarce.
10. Clipa. Pentru ca ma slasa sa traiesc.

Acestea fiind spuse cred ca ma pot opri... nu inainte de a mai spune cate ceva... Nu se afla fericire decat in prezent, in puterea clipei; trecutul o transforma in umbra a regretului. Nu exista fericire continua niciodata; exista doar fragmente de viata transformate in fericire si doar temporare; nu exista decat puncte de fericire... si clipele de trecere intre lumi... dar asta este deja altceva...