Fuck

La naiba cu toti cei care se cred superiori! Nu dau doi bani pe toti cei care cred ca au vre-o putere asupra mea, pe cei care cred ca ma pot controla. Nu-mi pasa de toate prostiile pe care le scoateti din gurile voastre. tot ceea ce imi spuneti ma lasa rece. Pe cei care tin la mine s-ar putea sa ii doara chestia asta dar trebuie sa stii ca degeaba spui ca tii la mine , ca poate ma iubesti, daca nu ma intelegi. Eu imi permit sa iau viata ca o gluma doar pentru ca fac parte dintr-un joc al ei. Un joc crud, terifiant... Poti sa tipi la mine cat vrei, poti sa fii indiferent, poti sa ma faci bataia ta de joc. Nu imi pasa dar nu am sa accept. De ce? Pentru ca imi esti egal. Esti om. Sunt om. Iar asta imi permite sa fac aceleasi lucruri pe care tu le faci. Varsta nu inseamna nimic. DECLARATIA DREPTURILOR OMULUI nu prevede nimic in funtie de diferentele de varsta. Toti oamenii sunt egali. Se pare ca Romania mai are mult pana sa inteleaga chestia asta. Sunt doar oameni cu idei preconcepute, care se implica doar pentru a-si vedea numele trecut pe hartie, nu pentru adevaratul scop al activitatii. Cica suntem impotriva violentei in scoli. Impotriva oricarui tip de violenta. Altele se fac ca nu se vad. Imi pare rau ca timpul m-a adus undeva unde nu ma simt bine. Intr-un secol XXI de care mi-e mila. Mi-e mila de prostia oamenilor. Mi-e mila de ei pentru ca-si manifesta o cruzime disperata. Singurul punct care imi mai da satisfactie este ajutorul pe care il acord altora. De mie prea putin imi mai pasa. S-o ia naiba de viata... Nu ma consider vinovat cu nimic, nu am de gand sa mai depun nici un efort pentru a ma mai ridica din rahatul in care ma aflu... Pamantul mi-a fugit de mult de sub picioare, am cazut de mult - dar acum, mai mult ca oricand. Multi ar trebui invatati sa fie oameni, nu cum sa traiasca. Multora ar trebui sa li se faca o lectie de viata.

EU - nu tac si nu am sa tac niciodata. Asta are sa-mi fie principiul. Iar daca nu va convine , spuneti-mi. Deja m-am gandit sa ma transfer din liceul asta idiot, dar... de care m-am indragostit. Doar pentru ca unii oameni nu stiu sa fie oameni. Dar... altii au nevoie de ajutorul meu. Altii pentru care eu trebuie sa traiesc. NU doar aici, ci chiar in viata.

Fuck life!
Eu - nu mai are rost sa spun.

Bye! 

American Psycho

Probabil ca doriti sa stiti de ce tocmai poza asta... de ce? pentru ca asta e viata, pentru ca voua va place sa nu o vedeti asa, pentru ca sunteti constransi. Asta este viata! V-ati lasat pacaliti daca ati vazut-o altfel. Viata e o drama. Nu va permit sa ma contraziceti pentru ca stiu ca asa este. Nu mai am chef sa stau la povesti, sa ma mir de ce plang, sa ma plang ca m-am lasat dus de un joc - nu pentru ca am fost pacalit, ci pentru ca jocul mi se parea fantastic si am vrut sa-l continui - . Asta e cruzimea pe care o vad eu in viata. Ha, ha, ha, ha... Vrei sa simti gustul ei? Te provoc... Eu am fost provocat...

Candva tot ma vei crede...

Candva tot ma vei crede... sunt sigur de asta. Nu conteaza daca acum sau dupa ce voi muri... candva ma vei crede si-mi vei da dreptate.
Nu conteaza daca acum, in momentul in care aceste cuvinte se astern pe hartie, tu ai ceva in comun cu mine... Ai avut sau poate vei avea...
Nu conteaza daca poate acum eu plang pentru tine... Conteaza ca tu sa fii fericit. Sa-ti traiesti viata. Ma bucur pentru tine. Conteaza sa nu fii prins de alte forte...

Candva tot ma vei crede...
Nu conteaza cand...
Eu incerc doar sa traiesc...

PS : Si daca ti-as spune ca nu sunt cine crezi? Ca nu am fost niciodata. Ca nu ma cunosti si ca nu ma vei cunoaste niciodata, nu pentru ca nu poti, ci pentru ca n-am sa te las. Exact . Sunt crud. M-am saturat sa vezi in mine un idol. Candva poate voi face asemenea personajului lui Dostoievski. Nu vei avea sansa sa ma vezi pe mine din interior. Stai departe de mine!!! Spune sufletul meu. Chiar acum imi scriu o poveste aiurea, o poveste cruda, nemiloasa care poate sa sperie. nu ti-o voi arata niciodata. I-o voi arata doar lui...

Daca...

Ma gandeam ca daca mi-as face gandurile publice, daca cu adevarat le-as arata liceului, lumii, prietenilor, multi m-ar izola. M-ar considera un adevarat ciudat. Mult mai rau decat sunt considerat acum.
M-am hotarat sa devin prost, sa nu mai gandesc acum, dar sunt sigur ca nu am nici o sansa, au incercat si altii inaintea mea.
Daca as fi sigur pe propria mea persoana, pe propriile mele sentimente, ganduri, as fi cea mai implinita persoana din lume... Nu as mai avea nici o problema... Nu m-as mai plange ca nu sunt inteles, ca sunt vorbit pe la spate, pentru ca pur si simplu nu le-as mai da motive... Nu i-as mai lasa. As fi fericit.

Pana atunci nu-mi ramane decat sa incerc viata...

A beautiful mind

“Si cate tipete, cata galagie, vorbarie, cearta! Si ce aiureala, ce ticneala, ce prostie si vulgaritate, si eu sunt singurul vinovat din toate. De altminteri, uneori e amuzant – pentru mine in tot cazul. Nu-mi pot da seama ce s-a intamplat cu mine, daca sunt intr-adevar intr-o stare de frenezie sau pur si simplu am luat-o razna si am sa-mi fac de cap pana cand au sa ma lege. Uneori mi se pare ca mi se tulbura mintea. Iar alteori mi se pare ca nu-s departe de copilarie, de banca mea de la scoala si ca ma tin de sotii grosolane.”

F.M. Dostoievski – „Jucatorul” 

Imprevizibil

Ma trezesc dimineata plutind... Azi mi-as dori sa pot face tot ceea ce nu am facut ieri. Mi-as dori sa nu mai pierd ocaziile care mi se ofera. Astazi privesc in sus, parca acum as descoperi lumea. Mi se pare totul atat de nou, atat de necunoscut... Nu imi pari atat de proaspat intors in viata... Imi doresc cu nebunie sa te intalnesc...

Nu stii niciodata ce iti rezerva o noua zi... Azi poti sa mori, azi poti sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut... Tu nici nu stii ca eu nu stiu ce sa fac, ce fac, cine sunt... Tu esti cu ale tale... eu cu mine... nici macar cu ale mele.

Tu nici macar nu stii ca azi poti face lucruri noi. Ca ma poti vedea altfel. 

Noaptea

Alaturi de intuneric e nepasarea... E raul... Alaturi de intuneric e tot ceea ce poate fi mai rau din mine, din rau... Alaturi de intuneric sunt eu...
Cel mai bun prieten al meu e noaptea. Noaptea ce lasa loc interpretarilor. Noaptea ce nu se prezinta pe fata.
- salut, sunt noaptea. Cel mai groaznic cosmar al tau...
Poti afla mult mai multe din intuneric decat iti arata lumina.
Noaptea nu este niciodata draguta. In schimb este extraordinar de frumoasa. Noaptea te poate ucide in timp ce tu inca ii admiri frumusetea.
Noaptea este veninoasa...
Intunericul este veninul ei... 

O clasa de nebuni : de la mine pana la profa

Nebun = persoana care iese in evidena prin anumite caracteristici care le par ciudate celorlalti.
Ex : - aud voci
- nu tin cont de reguli, viata, norme
- desi respect oamenii nu ezit sa le vorbesc ridicat

Ce m-a facut sa scriu asta? Simplu : viata. Astazi (16 mai 2006) a trebuit sa dam test la mate... Cu ocazia asta am vazut ca diriga are de gand sa lase cativa colegi pe vara... Asta e totusi alta poveste. Dupa ce ca nu m-a lasat sa stau in banca cu Alex, caruia aveam de gand sa-i acord un minum ajutor, m-a mutat in alta banca, prima mai exact, cu un alt Alex. Hai – asta s-a mai tolerat (obsesie pedagocia – sindrom ce se manifesta la profesori in momentul in care supravegheaza desfasurarea unui test, examen, teza, etc...).
Prima bomba: dupa ce ca stateam linistit in bancuta mea de imprumut, diriga imi atrage atentia cum ca vorbeam... Cum, tot eeeeuuuuuuuu? Vinovat era de fapt colegul din spate, Mihai, care isi recunoaste vina, imi tine partea, si culmea : diriga nu ne crede. Bomba a doua : cam dupa 5-10 minute dupa evenimentul precedent, diriga imi atrage atentia cum ca... vorbesc!!!!!!! Deja exasperat la culme, nebun cum ma stiti, nemaispuortand invinuirea pe nedrept – mai ales ca de data asta nici eu si nici macar Mihai nu am vorbit – depun un ultim efort de a o convinge ca nu sunt de vina... Nemaiputandu-ma controla imi lansez si eu bomba in fata intregii clase : „si eu care ma credeam pe mine nebun”. Norocul meu ca diriga a luat-o ca o gluma, mai ales ca nu a fost cu intentie (totusi va spun eu : aude voci).

La sfarsitul testului ma plang ca nu am timp sa rezolv ultimul exercitiu. Raspunsul profei : Normal, daca ai vorbit toata ora!!!!!!!!
Situatie sa-ti rupi parul din cap nu alta...

Asadar : nu este mereu vina mea, nu toti profesorii sunt exemplari, nu toti oamenii sunt perfecti.

La revedere, drum bun... Oi fi eu veriga slaba dar lantul se rupe din cauza altora...
Si apoi imi spuneti ca nu am motive sa fiu nesimtit, sa-mi spun liber parerea, sa tip, sa fiu nebun... 

Pacate, regrete, tentatii – da, da, da

Mi-as ucide ingerul pazitor daca as putea avea garantata inocenta... daca asta m-ar scuti de vechile pacate.

Dar cat voi putea trai astfel? Sunt sigur ca m-as repeta. Sunt sigur ca nu as putea sa nu redevin demonul din subterana inimii mele, propriul prizonier, sclavul vechilor slabiciuni si ispite.

Daca as spune ca nu as repeta tot ceea ce port rau in memorie – m-as insela... Daca as spune ca ma lepad de toate pacatele trecutului – as minti... Le regret dar ele apartin trecutului meu. Trecutului meu care astazi ma bantuie. Si prezentul ma bantuie. Propriile mele lacrimi ma infierbanta. Chiar mi-as repeta pacatele. Chiar e foarte posibil sa infaptuiesc ceva nou. Am ajuns sa-mi planific condamnarea...

Ai vrea sa stii daca as face lucruri care contrazic normalitatea, realitatea, care m-ar caracteriza drept ciudat, diferit?
Da, chiar as face-o. Tocmai gandul ca pot lupta cu viata ma indeamna la asta.
Vrei sa stii daca sunt in stare?
Da – sunt.
Vrei sa stii ce gandesc? Poti afla...Iti pot arata ceea ce te astepti sa-ti arat... dar totodata s-ar putea sa te sperie!

Tu

As scrie despre orice altceva, numai despre mine nu. As vrea sa nu mai am nevoie sa ma vad, sa stiu ca exist... As vrea sa ma pot bucura cu adevarat de mirosul florilor, de sunetul tunetului, de lumina soarelui fara sa ma gandesc la „ce ar fi daca eu...?”.

Altceva

Tu imi dai putere sa ma trezesc dimineata. Tu imi golesti inima atunci cand ma gandesc ca e posibil sa nu vii. Iti caut privirea... Cat e de posibil...? Cand nu esti langa mine te caut... Cand pleci – te las dar in gandul meu sunt trist... Tu imi dai puterea sa traiesc... 

Un alt gust...

Dincolo de cele mai ascunse ganduri, dincolo de ceea ce putem gandi, mai presus decat credinta, mai nobila decat speranta, mai trimfatoare dacat lumina – este iubirea.
Dincolo de adevar, dincolo de oxigen se afla un alt mod de a-ti trai viata : iubind.
Nu conteaza cum, nu conteaza de ce, nu conteaza pe cine – conteaza doar ca tu ai simtit ca viata poate avea un alt gust... unul de nebunie amestecat cu iubire...

l-am simtit si eu...

Viata

3 directii. 3 dimensiuni. Gratii. Prizonierul propriilor mele ganduri, neputincios in fata sentimentelor.
Ma pierd intr-o lume pe care nu o inteleg.
mi-as dori ca cineva sa vina si sa-mi indrume pasii... nu spre viitor ci spre alegerea prezentului. Mi-as dori ca cineva sa ma ia de mana si sa-mi arate viata. 

Cantecul nebunului

Cântecul nebunului - de Ion Minulescu

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei...
sunt tot nebun...
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun...
că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...
Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc
-Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Amanunte...

E incredibil cat de mult ma regasesc in cele trei texte de mai jos... Cat de mult imi sunt ele iesite din constient, desi nu sunt ale mele... E incerdibil pana unde poate sa ajunga omul... Asta sunt... O parte din el... Nu poti sa stii daca eu [] dar nu pot sti daca tu [] si daca eu ma cunosc . Cat de incurcata poate fi viata...

Declaratie de dragoste

“Si sa mai stii ca e primejdios sa ne plimbam in doi : de multe ori am simtit pornirea sa te lovesc, sa te mutilez, sa te sugrum. Si crezi ca nu voi ajunge la asta? Ai sa ma impingi pana la nebunie. Crezi ca mi-e frica de scandal? De mania dumitale? Dar ce-mi pasa mie de mania dumitale? Te iubesc fara speranta si stiu ca dupa asta am sa te iubesc de o mie de ori mai mult. Daca am sa te omor candva, va trebui sa ma sinucid si eu ; ei bine – am sa aman cat mai mult sinuciderea, ca sa simt fara dumneata durerea asta insuportabila : cred ca stii un lucru incredibil : din zi in zi te iubesc tot mai mult, iar asta-i aproape imposibil.”

F.M. Dostoievski – „Jucatorul”

Unde se afla iubirea?

“Ti-am spus ca mi-e greu sa ma explic. Ma coplesesti. Nu te supara pe flecareala mea. Intelege de ce nu te poti supara pe mine : pur si simplu, sunt nebun. De altfel, mi-e totuna daca te superi. Eu, in camaruta mea [...], de indata ce-mi amintesc si-mi imaginez [...] (pe tine), sunt gata sa-mi musc mainile. Si de ce te-ai supara pe mine? Fiindca spun ca-s sclav? Foloseste-te, foloseste-te de sclavia mea, foloseste-te! Stii ca odata si-odata am sa te omor? Am sa te omor nu pentru ca am sa incetez sa te mai iubesc sau pentru ca o sa ma impinga gelozia, ci asa, pus si simplu, pentru ca uneori imi vine sa te devorez. Razi...”

F.M. Dostoievski – „Jucatorul”

Intre cultura si drama...

“Acasa, in primul rand , mai mult citeam. Voiam, cu ajutorul senzatiilor exterioare, sa inabus clocotul necontenit din mine. Iar dintre senzatiile exterioare pentru mine nu era accesibila decat lectura. Desigur, lectura imi era de mare ajutor – ma emotiona, ma desfata si ma chinuia. Dar uneori ma plictisea ingrozitor. Voiam totusi sa fac miscare si, brusc, ma cufundam in desfrau, ba nu, nu intr-unul adevarat, ci intr-unul meschin, obscur, subteran, dezgustator. Pasiunile imi erau acute, fierbinti, din pricina vesniciei, bolnavicoasei mele irascibilitati. Avanturile mele erau isterice, cu lacrimi si convulsii. Cu exceptia lecturii, nu mai aveam unde ma duce, - adica nu exista nimic demn de stima in mediul meu inconjurator, nimic care sa ma atraga. Pe deasupra, fierbea uratul in mine ; isi facea aparitia setea isterica de contradictii si iata-ma lansandu-ma in desfrau. Sa stiti, n-am melitat acum atat de mult ca sa ma dezvinovatesc... De fapt, nu! Am mintit! Chiar sa ma dezvinovatesc am vrut. Pe asta domnilor, o bifez pentru sufletul meu. Nu vreau sa mint. Mi-am dat cuvantul.”

F.M. Dostoievski – „Insemnari din subterana” 

Derutat

Care ar trebui sa fie decizia pe care ar trebui sa o iau pentru ca eu sa ma simt impacat?

As putea sa ma las prada vietii, sa fac lucruri pe care pana acum nu mi le-am piermis... sa simt ca traiesc cu toate puterile.
SAU
As putea fi vocea propriei mele constiinte, as putea sa ma autoopresc, sa-mi fac singur mustrari de constiinta.
Sincer, prefer prima varianta.

Ma chinui cu aceeasi veche, eterna, chiar nemuritoare intrebare. Cine sunt eu? Ce sunt eu? De ce inima imi spune sa ies din tiparele vietii? Sa am viata la degetul mic...

Simt nevoia sa explic anumitor persoane comportamentul meu...
Atunci cand vorbesti cu mine su eu tac : tacerea poate fi interpretabila. Sufletul meu se zbare sub semnul intrebarii... M-ar tenta...
Cateodata pot face lucruri la care nu te astepti. Sunt imprevizibil. Te rog, iarta-ma, oricine ai fi...
Uneori imi doresc cu ardoare sa fac ceva... Dar ceva ma tine...Nu-mi da pace... Daca spun nu sunt crezut dar inauntrul sufletului meu sunt un mare timid... Eu - necesit rabdare. Daca mi-o acorzi vei vedea ca iti pot oferi mult mai multe.

In spatele imaginii pe care o vezi in fiecare zi, in spatele trupului, chipului meu se ascunde un simplu copil. Un copil inocent. Un copil gata sa depuna iubirea lui in fiecare persoana pe care o intalneste. Pot sa simt, sa iubesc la fel de bine pe cat pot sa fiu de nepasator.

Dar cu toate astea, mi-e frica... Mi-e frica de iubire, mi-e frica de adevar- chiar daca il caut cu atata ardoare, mi-e frica de nebuni - pt ca nebunii sunt imprevizibili.
Asa cum spuneam... Iubirea mea se afla in toti cei pe care ii cunosc... Parinti, prieteni, rude... In unii mai mult, in altii mai putin.

Acum - sunt derutat...
Nu stiu ce simt, pentru ce simt... - dar simt ca pot avea incredere in tine... Simt ca tu ma poti arunca in viata... In viata pe care o provoc dar de care mi-e frica...

Nota : Acest text este scris anume pentru doua persoane. Doua persoane foarte importante din existenta mea prezenta. Doua persoane pe care le-as lua cu mine in eternitate, dincolo de viata. Acele persoane pt care as face orice doar sa le am langa mine. Poate cel mai important : este scris pentru doua persoane care ma pot schimba. Doar cu ajutorul lor pot afla raspunsul la intrebarea cine sunt eu? Dar inca sunt derutat - si as putea sa fac ceea ce spui. As putea sa te urmez. Sa te iau ca un ghid. Ti-as multumi... E scris pentru doua persoane pentru care nu as putea scoate mai multe cuvinte... Ma pierd in fata lor... Ma inclin in fata lor... Nu pot sa spun mai mult... As face orice pt ei... Una din ele esti tu (...). dar poti sa nu fii. Depinde cine esti. Am scris asta pt. ca in fata ta nu stiu ce sa spun... Tu fiind doi. Tu - persoana (le) care vorbesti cu mine - imi spui ceva si eu privesc in pamant...

Multumesc mult, tu... oricine ai fi.

Un ocean de nebunie…

I am what I am…

De ce eu? Pentru ca sa sunt nebun. Pentru ca succesul mi-l fac singur, in modul meu propriu. Pentru ca stiu sa fiu eu, stiu sa ma fac placut, indiferent cat de mult se trage balanta in cealalta parte.
De ce eu? Pentru ca sunt nebun. Pentru ca spun lucrurilor pe nume, pentru ca sunt sincer. Pentru ca imi permit sa gresesc. Pentru ca viata pentru mine nu are un sens. Sau poate ca are dar prefer sa nu il vad. Mai bine mor luptand pentru ceea ce este al meu, pentru ideile mele, decat sa traiesc regretand trecutul.
De ce eu? Pentru ca imi permit sa ies in fata cu toate fortele mele. Nu doar cu una. Si e imposibil sa ai doar una. Pentru ca nu pot sta sa vad timpul trecand pe langa mine. Pentru ca mi-am asumat propriul meu razboi cu viata, cu timpul, cu eternitatea.
De ce eu? Pentru ca sunt nebun. Pentru ca dincolo de zambetul meu, de rasul meu... se afla... Mai bine intrebati. Nu pe mine. Sau stati langa mine. Veti vedea singuri...

Raspunsul il gasiti in titlu. 

O zi din viata...

Imi este suficienta sa spun pot. O zi nu este doar a mea. De altfel, nici viata. O zi ma poate ucide. O zi din viata inseamna moarte. Toate ajung la un sfarsit. Intr-o zi ma trezesc. Pur si simplu ma gandesc ca am motive sa fiu fericit. Dar apoi ma gandesc ca am si motive sa plang... Dar in aceeasi zi ma gandesc ca pe moment, in acea zi pot sa incerc sa le uit. Pe ambele. Am langa mine muzica. Am langa mine o parte din trecut, din viitor – din toti cei pe care ii admir. Am in mine in fiecare zi forta acelor persoane precum Albert Einstein, Stephen Hawking, Imanuel Kant, Paulo Coelho, Che Guevara. ... Acele persoane care au nevoie de viata pentru a arata scopul acesteia si adevarata concluzie : traim ca sa murim. O zi din viata... pot sa uit ca traiesc.

Ce imi doresc...

Imi doresc sa am timp sa pot sa descopar adevarul lumii...
Imi doresc sa am putere sa distrug raul...
Imi doresc un prieten adevarat , care sa ma asculte, sa-mi dea un sfat atunci cand mintea mea nebuna o ia razna...
Imi doresc speranta sa pot trece peste necazuri...
Imi doresc sa nu mai fiu nevoit sa plang...
Imi doresc sa stiu sa iubesc...
Imi doresc sa nu mai gresesc...
Imi doresc sa fiu inteles...

Ani de liceu vs. Aspiratii la trecut

Niciodata in scoala generala nu mi-am imaginat viata de liceu asa cum o vad acum... Nu m-am imaginat ca as putea fi capabil sa acord un atat de mare devotament unei institutii... Pentru mine COLEGIUL NATIOANL OCTAV ONICESCU va ramane pentru tot restul vietii locul in care sufletul meu se va simti liber. Momentan traiesc pentru acest liceu, pentru oamenii lui, pentru prezentul si viitorul acestuia. Mi-am dat seama ca nu e un liceu oarecare, ca nu pot doar sa vin si sa plec, ca trebuie sa fac si ceva in plus... Ceva care sa se vada, sa ramana, sa se simta.
Timpul trece si noi trecem odata cu el... Imi lipsesc parti ale trecutului. Tanjesc dupa ele. Mi-e dor de tot ceea ce stiu ca a tinut la mine, mi-e dor te toate acele parti in care mi-am lasat de-a lungul anilor parti ale sufletului. O parte din profesorii din generala imi vor ramene mereu in memorie. In frunte cu dna diriginta Ruiu Florentina. Mi-e dor de excursiile cu dansa... Mi-e dor de o aripa protectoare, de un suflet calauzitor. Chiar daca vin altele, cele vechi nu se uita si nu dispar.

Cand esti in Bruxelles

• te bucuri de viata
  razi de iama-n pix (Manneken Pis)
  Bei bere
  Mananci ciocolata
  Razi cu pofta
  Iti permiti sa evadezi din normal
  
  Iar atunci cand luat la bord cu o bere, strangi o profa de mana pana e gata sa te bata si te declara nebun, nu poti decat sa razi fericit. Viata nu trece pe langa tine.

Cu capul in nori

Tocmai m-am intors dintr-un pub in Belgia, ma mir ca mai pot sa scriu... capul imi vajaie in toate directiile.
Nu ma intreba cine sunt. Am uitat sa trag perdelele. Trebuie sa cobor. Cobor.
Revin. Am in cap numai cirese. Cica Mort Subit. Berea belgiana e grozava. Pot spune in sfarsit : Belgia e tara berii. Belgia e tara ciocolatei. Belgia e tara distractiei. Belgia e tara tuturor limbilor. Aici incepe totul. [autocenzura].
Imi pare ca aiurez.... Poate ca da... Mana imi aluneca mai repede. Abia mai vad... Am ajuns sa fiu asemanator cu statueta asta a lor, Manneken Pis sau cum ii spune astuia care se pisa intr-un colt de strada din Bruxelles. Un loc grozav. De n-as fi atat de ametit as putea spune mai multe . Cred ca nu mai vad bine... Ma ia durerea de cap...Bram mi-a spus ca am baut doar doua beri... E adevarat? Nu stiu... Cred ca aberez... Muuuullltttt....

Good night!

Cand moartea ma cauta...

... o lovesc. Nu fug de ea, nu o evit, pur si simplu ii zambesc.
... o salut. Ea nu va sti niciodata de ce. Nu va sti de ce nu ma tem de ea. Nu va sti ca am descoperi viata.
... ii rostesc un citat. Va afla atunci ca sunt puternic. Ca am o forta proprie. Ca sunt capabil sa o infrang.
... o ignor. Asa va sti ca nu sunt persoana pe care o cauta.

... si astfel, s-a intors inca o pagina din cartea vietii. Moartea a trecut de mine... Pentru moment.

Berea belgiana, intre extaz si ... placere

De acum inainte nu mai este nici o enigma, ma obsedeaza berea. Si mai ales cea belgiana. Incercati-o si nu o sa va para rau. Leffe, Duva, Kriek, Mort Subite, etc. Dupa doua beri din astea o sa iti doresti ... un pat moale. Pur si simplu o ador...

De unde incep barfele...

Chiar asa... Oare de unde?