Intre cultura si drama...

“Acasa, in primul rand , mai mult citeam. Voiam, cu ajutorul senzatiilor exterioare, sa inabus clocotul necontenit din mine. Iar dintre senzatiile exterioare pentru mine nu era accesibila decat lectura. Desigur, lectura imi era de mare ajutor – ma emotiona, ma desfata si ma chinuia. Dar uneori ma plictisea ingrozitor. Voiam totusi sa fac miscare si, brusc, ma cufundam in desfrau, ba nu, nu intr-unul adevarat, ci intr-unul meschin, obscur, subteran, dezgustator. Pasiunile imi erau acute, fierbinti, din pricina vesniciei, bolnavicoasei mele irascibilitati. Avanturile mele erau isterice, cu lacrimi si convulsii. Cu exceptia lecturii, nu mai aveam unde ma duce, - adica nu exista nimic demn de stima in mediul meu inconjurator, nimic care sa ma atraga. Pe deasupra, fierbea uratul in mine ; isi facea aparitia setea isterica de contradictii si iata-ma lansandu-ma in desfrau. Sa stiti, n-am melitat acum atat de mult ca sa ma dezvinovatesc... De fapt, nu! Am mintit! Chiar sa ma dezvinovatesc am vrut. Pe asta domnilor, o bifez pentru sufletul meu. Nu vreau sa mint. Mi-am dat cuvantul.”

F.M. Dostoievski – „Insemnari din subterana”