Ani de liceu vs. Aspiratii la trecut

Niciodata in scoala generala nu mi-am imaginat viata de liceu asa cum o vad acum... Nu m-am imaginat ca as putea fi capabil sa acord un atat de mare devotament unei institutii... Pentru mine COLEGIUL NATIOANL OCTAV ONICESCU va ramane pentru tot restul vietii locul in care sufletul meu se va simti liber. Momentan traiesc pentru acest liceu, pentru oamenii lui, pentru prezentul si viitorul acestuia. Mi-am dat seama ca nu e un liceu oarecare, ca nu pot doar sa vin si sa plec, ca trebuie sa fac si ceva in plus... Ceva care sa se vada, sa ramana, sa se simta.
Timpul trece si noi trecem odata cu el... Imi lipsesc parti ale trecutului. Tanjesc dupa ele. Mi-e dor de tot ceea ce stiu ca a tinut la mine, mi-e dor te toate acele parti in care mi-am lasat de-a lungul anilor parti ale sufletului. O parte din profesorii din generala imi vor ramene mereu in memorie. In frunte cu dna diriginta Ruiu Florentina. Mi-e dor de excursiile cu dansa... Mi-e dor de o aripa protectoare, de un suflet calauzitor. Chiar daca vin altele, cele vechi nu se uita si nu dispar.