Autoanaliza

   

    Da, probabil că aşa este... mă simt mult mai bine în compania profesorilor decât în aceea a colegilor sau a celor de vârsta mea, îmi place să îi provoc pe cei ce îmi sunt net superiori la discuţii pe care de cele mai multe ori le las să mă depăşească (urmărind cu atenţie ce se vorbeşte)... Sunt un excelent ascultător atunci când consider că am ce învăţa din acele discuţii, sunt deasemenea un foarte bun combatant în dialog atunci când am ceva de spus - dacă n-am mai bine tac, iar asta mi se pare că mă conduce spre un punct pe care îl preconizez. Ar putea fi asta o problemă, că îmi reneg vârsta şi mă exilez în umbrele celor care-mi constituie o provocare? Aşa mi s-ar putea pune în cap multe alte probleme...
    Am putut vedea că până la urmă pot dezvolta relaţii interumane şi să mă simt bine şi cu persoane de vârsta mea fără ca măcar să fie de nivelul meu. Aici pot identifica însă multe alte influenţe ce mă conduc inevitabil înspre ceea ce-mi este scris, căci mi se pare că am ajuns să cred puţin câte puţin şi în soartă - nu las însă la o parte puterea întâmplării. Asta mi-e karma şi nu mă pot sustrage ei. Maktub!    
    Acum sunt conştient de tot ce mă înconjoară, de tot ce se află în inima mea, acum deţin controlul fiecărui adevăr ce se află în mine. Un advăr fundamental: sunt o carte închisă. Nu m-am deschis decât faţă de foarte puţine persoane şi asta doar după ce am considerat că pot avea încredere totală şi că ceea ce am făcut m-ar putea ajuta cumva. Da, am o doză de egoism în mine şi mă respect pentru asta. Dacă eşti prea bun în mod cert începi să fii crezut prost. Sunt o carte ce se scrie continuu, fără oprire, fără pauză. Sunt o carte ale cărei cuvinte sunt scrise cu lacrimi, cu sânge, cu şoapte... Sunt o carte ce trăieşte pentru a se scrie! Şi astfel, astăzi, îmi dau seama că nu-mi rămâne decât să-mi trăiesc viaţa în continuare, aşa cum simt eu că trebuie, aşa cum simt eu că trebuie să fiu... Voi avea întodeauna în jurul meu persoane care să-mi fie modele şi de la care să am ce învăţa, voi fi eu întodeauna o astfel de persoană pentru alţii. Mă gândesc acum la două persoane de la care am învăţat atâtea... care s-au zbătut pentru mine în gânduri...
    Şi ce dacă nu mă simt de 18 ani? Îmi trăiesc până la urmă vârsta de 18 ani. Nu am ce face până la urmă... asta mi-e karma.

Blogged with Flock