Sunt atâtea de spus dar până la urmă, oricât ai de mult ai încerca, mereu rămâne încă ceva care nu se lasă cu niciun preţ. Marguerite Yourcenar spunea prin vocea lui Alexis : cu cât e mai puternic un lucru cu atât simţi mai mult nevoia să vorbeşti despre el. Foarte adevărat. Problema mea nu mai e aceea că simt nevoia să vorbesc despre lucruri ci poate de ce sunt aceste lucruri atât de puternice. Până la urmă ce mai contează... existenţa precede esenţa, spune Sartre, deşi poate nu îi dau dreptate 100%. În decursul anilor ăştia de liceu m-am transformat într-un procent destul de mare.
- Sunt. Asta îmi este de ajuns. Trăiesc în această lume, am dreptul să trăiesc. Sunt. Călătoresc prin viaţă într-o goană nebună. Din când în când mă opresc pentru a citi ştirile.
- Am fost/sunt fericit. Dacă sunt conştient de acest lucru, şi anume că am fost capabil să ating fericirea, atunci înseamnă că am atins chiar mai mult decât atât. Fericirea absolută te face să-l găseşti pe Dumnezeu.
- Aşa cum spune Coelho: există trei feluri de iubiri: Eros, Philos şi Agape. De ce mă refer la asta? Pentru că într-adevăr viaţa mi-a dovedit că există trei feluri de iubiri. Până la 18 ani am avut norocul (?) să le simt pe toate trei. Mi se pare uimitor modul în care am simţit Agape, care este cea mai puternică şi deplină iubire. Mi s-a părut că am descoperit încă un mod în care se manifestă Agape, şi anume... când iubirea ce derivează cumva din Eros şi Philos are de întâmpinat o problemă decisivă (însăşi existenţa sa) atunci ia naştere sâmburele lui Agape. Un lucru e cert: iubirea obişnuită nu se va transforma niciodată în Agape iar fără intervenţia lui Dumnezeu Agape este imposibil de simţit. Nu poţi ajunge la ea fără să cunoşti dinainte ce înseamnă Fericire Absolută.
- Nu există diferenţe. Asta mă face de-a dreptul împăcat cu lumea.
- Există doar drum. Viaţă. Luptele sunt doar poduri pe care se află flori. Şi înţelepciune.
Acum ştiu cine sunt...I finaly found my way... My life has just begun...
No comments:
Post a Comment