Viata compusa din fragmente…

"Tu poate nu stii si nu vei sti niciodata cate raman in urma... cate ganduri, cate cuvinte... nerostite! Cate cuvinte asteapta sa fie scrise... pana cand sunetul clopotului va suna violent, obsedant, anuntandu-mi moartea...; atunci voi rosti ultimele cuvinte, ultimele mele parti testamentare pentru aceasta lume... Stiu ca e greu, numai eu stiu cat e de greu... dar daca nu fac nimic cu ce ma voi resemna? Stiu... dar tu poate nu vei sti niciodata! Caci este atat de greu sa mai ramai in picioare; Lumea are nevoie de lacrimile mele. Nu consider nimic esuat... doar oprit, stopat... un punct si virgula undeva...; trebuie sa le sparg." (fragment din Liviu Tanase – "Lupta, constrangere si rabdare").