Thursday, March 08, 2007

Parca m-am pierdut…

Ma simt prins intr-o capcana… Nu stiu ce sa fac. E greu, e foarte greu... as vrea sa tip, sa ma eliberez... insa adevarata problema e aceea ca uneori fac lucrurile mult prea negandite... Poate fi un lucru bun – insa nu si acum... Ma simt prins in lanturi, imobilizat, capturat de o forta demonica, impasibila lacrimilor mele, total indiferenta chinurilor carora ma supune. Acum: fotografii, scris, citit... Sa ma inchid in lumea, ce bine-ar fi... Dar eu nu pot sa ma izolez, sa stau undeva intr-un colt, sa nu-mi pese de nimic... Iar incep sa ma chinui, sa fac orice altceva... decat sa merg in linie dreapta, normal... Din cand in cand mai vine vreo voce sa ma intrebe... Dar nu vroiai altceva....?

Dracu stie ce vroiam... Da, ai dreptate... dar parca m-am pierdut. Nu mai stiu ce sa fac. Parca sunt prins intr-un cerc de foc. Cred ca mi-ar fi mult mai usor sa-mi pun cutitul la gat. As rupe insa un lant si nu-mi doresc lucrul acesta caci sunt lanturi care sar distante dar in moarte insa nu se pot transpune... Stiu ca eu gresesc in fiecare zi... chiar si atunci cand nu fac nimic. Stiu ca ma zbat infiorator, si in pat inainte sa dorm, si in ganduri... si nu e vorba ca eu gandesc prea mult; nu e asta. Gandurile imi sunt prea complicate...

Daca voi avea vreodata curajul sa-mi asum viata si sa nu mai incerc sa fac lumea fericita doar de dragul de a fi lumea fericita atunci cred ca ma voi calma. Caci fericirea creata nu poate fi decat de moment – ea nu rezista... Insa fericirea venita din inima, singura, este cea mai puternica. Corinteni I 13. Ma voi calma, ma voi reapuca de scris... si voi zambi. Caci in aceste momente rasul si zambetul meu nu sunt decat masti pentru o viata in care ma scufund din ce in ce mai mult...

E greu... e foarte greu. Insa nu pot face nimic pentru a ma salva, nu acum. Candva voi pune stop.

Exista insa cuvinte ce se cer rostite. Caci simt nevoia sa ma eliberez...

Nu de trecut. Doar de ceea ce este rau intr-un om ce cred ca poate face diferenta intre ce ii face bine si ce ii face rau. Exista oameni diferiti si ganduri diferite...

1 comment:

Dianora Ungureanu-Maier said...

Nu te pierzi.. mereu va fi cineva acolo sa te salveze.. asa e cu fiecare dintre noi. Toti avem un salvator in acel moment.. asta doar daca ne dorim sa fim salvati.

Si.. de ce nu ai avea curajul sa iti asumi viata? Doar este a ta. Asumandu-ti viata e singurul mod sa gasesti fericirea si sa poti zambi cu adevarat.

Cat vei mai tine Nerostitele in tacere?