Dincolo de om

"esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina." (Antoine de Saint-Exupery - Citadela)

Existentialismul este un umanism, spunea Jean Paul Sartre, iar eu ma gandesc ca un om care-si construieste principiile (de orice natura) nu are cum sa nu puna fiinta umana in centrul preocuparilor sale. Caci totul se cladeste pe om si tot ceea ce conteaza in lumea de astazi se raporteaza la el.

Pot percepe tot mai des o scindare in fiinta omului: tot mai puternic mi se pare ca trupul incepe sa preia controlul, acaparand sufletul si libertatea acestuia de a se exprima.

Mi se pare trist cand vad ca ceilalti oameni sunt atat de inchisi in lumea materiala incat ajung sa confunde iubirea cu sexul, sinceritatea cu... nimic sau mai stiu eu ce... Insa eu simt in interiorul meu ca lucururile nu stau chiar asa, am avut momente in care sufletul era tot ceea ce conta pentru mine iar faptul ca pot iubi o persoana conta mult mai mult decat ca pot avea o legatura fizica cu ea. De aceea, in urma acelor momente – pe care le-am numit FERICIRE LA LIMITA, mi s-a parut ca am putut atinge o regiune a realitatii ce a putut sa-mi imprime o alta viziune asupra lumii. De aceea acum stiu ca nimic nu este cu adevarat superior si totul poate fi adevarat in masura in care el exista.

De aceea stiu ca in existenta noastra nu trupul este cel care face regulile ci el este coordonat la randul sau de catre spirit. Iata aici adevarul lui Saint-Exupery: esenta omului nu este trupul, care poate lasa urme materiale, ci sufletul – ceea ce ne ofera exaltarea interioara.

Sunt multe lucruri ce-ar merita o transformare... insa ea trebuie sa vina de la sine...