Pentru totdeauna
pentru că şi eu sper că într-o zi voi şti că viaţa mi-a fost fericită şi că n-am pierdut nimic, că am iubit atunci când am simţit că trebuie să o fac şi că am strâns mâinile pe care ar fi trebuit. şi eu sper într-o clipă în care trecutul îmi va fi prezent şi în care fericirea să fie eternă. pentru că şi eu sper ca într-o zi să mă scutur de adevăratele constrangeri, să recunosc esenţa lucrurilor din care se constituie viaţa mea şi să zâmbesc. pentru că orice ar fi nu trebuie să mă las învins. şi da, trebuie să înţeleg... să înţeleg că trecutul rămâne trecut şi că toate săruturile pe care le-am dat, ca şi toate îmbrăţişările pe care le-am primit, n-au fost decât un pod către o altă viaţă. şi că atâta vreme cât nu-mi pierd credinţa nu mă voi pierde nici pe mine, nici iubirea pe care o simt, nici steaua după care mă ghidez... pentru că nu de cădere mi-e frică, ci de faptul de a rămâne acolo...
1 comment:
Draga Liviu, am citit acum mai multe dintre postarile tale, am apucat sa ma uit mai bine. Asta de astazi e de o frumusete rara; cel mai mult admir pofta de viata, de emotie, de traire care se simte puternic din spatele senzatiei de blues, ai foarte multa dreptate: angoasele nu trebuie sa tina! life is beautiful si lumea isi urmeaza cursul cu sau fara tine...asa ca mai bine incaleci tu pe impulsul momentului si calatoresti cu inima deschisa spre ce va sa vie...iti multumesc pentru ce-ai scris despre lisabona, la vara merg acolo in vacanta si mi-ai dat o gramada de gandit si cautat; am sa te rog sa ma ierti in prealabil ca ma refer la varsta ta "frageda", insa o fac pentru a-ti face un compliment foarte sincer: scrii extrem de bine, coerent, expresiv pentru cineva atat de tanar; ceea ce faci tu imi confirma parerea nestramutata ca fiecare generatie are valorile ei, pentru ca cei din jurul meu m-au obosit cu criticile la adresa tinerilor din Romania, parca o aud pe bunica mea vorbind despre adolescentii generatiei mele! te rog sa ma ierti pentru comentariul atat de lung, te voi vizita in continuare cu mare placere si promit sa scriu mai putin:)
Post a Comment