Identitati

Mi-a revenit unul dintre gândurile mele mai vechi, mai răvăşitoare, mai profunde... mi-a revenit odată cu citirea Orbitorului, cu dezolarea aparentei singurătăţi...

Nu este oare cât se poate de adevărat că fiecare om ascunde în interiorul său o mie de personalităţi, un miliard de mulţi alţi oameni fiecare cu propriile cuvinte, trăiri şi înţelesuri?

Nu este oare adevărat că suntem în acceaşi clipă tot ceea ce ne înconjoară, că suntem întreaga lume, că suntem toţi oameni de dimprejurul nostru?

Pentru asta e dureros că unii oameni citesc din cartea vieţii noastre doar anumite pagini, că ne privesc doar din anumite laturi, că se limitează a ne categorisi după aparenţele în care ne învăluim... Când de fapt cartea vieţii mele este formată nu din fiecare cuvânt ci din fiecare pixel aşternut pe acele coli de hârtie din care se ridică formele unui suflet. E dureros într-adevăr că unii oameni nu depun niciun efort pentru a citi alţi oameni, pentru a le sparge stratul de beton în care se învelesc. Până una-alta, până voi stăluci în nemurirea unirii tuturor eurilor care mă compun nu-mi rămâne decât să trăiesc în infinitatea de universuri paralele cu toate identităţile mele, cele vizibile tuturor oamenilor ce mă cunosc, şi cele invizibile. Pentru că una e adultul, alta copilul, una scriitorul, alta cititorul, una masculinul, alta femininul, una realitatea şi alta visul.