ar trebui

în principiu nu mă prea impresionează sărbătorile… cel puţin cele din aceste zile când toată lumea devine ahtiată după cumpărături de orice fel, după aranjamente de orice fel, după orice altceva decât să se gândească care e sensul acestor zile şi de ce ar trebui să ne bucurăm de ele. n-am avut brad de niciun fel; de altfel, nici nu mi-am dorit cumva brad, şi nici n-am avut cadouri sub un brad care n-are existat… mi-a plăcut să ascult pentru vreo două zile ceva colinde dinalea americane dar n-am simţit nicio bucurie adevărată; în ziua de Crăciun am dormit. am primit mesaje de sărbători şi mi s-a părut un chin să încerc să răspund la toate (nici măcar acum nu am certitudinea că am făcut-o) pentru că poate, simt aşa la urma urmei, am devenit şi eu atât de indiferent asupra a ceea ce se întâmplă în jurul meu încât aceste mesaje de sărbători mă lasă rece.

nu ştiu dacă oamenii mai pot fi fericiţi aşa… de la sine… în vremurile pe care le trăim. ar trebui să devenim mai buni, să ne împăcăm cu ceilalţi, să facem toate demersurile necesare astfel să ne integrăm într-o mare conştiinţă Universală… dar suntem limitaţi de ceva peste măsura puterilor noastre, peste măsura înţelegerii noastre. suntem insule într-un ocean fără limite iar eu, mai mult ca oricând, mă afund pe zi ce trece într-o stare de rău, conştientă şi prea puternică pentru a nu mă lua cu ea.