intr-o lume densa

am închis coperţile şi-am mişcat halucinant din pleoape încercând să îndepărtez stratul imposibil de descris ce mi se formase pe cristalinul ochilor. era aproape incredibil dar totul se sfârşise, Mircea îl întâlnise pe Victor şi cartea în care mă scufundam işi spunea ultimele cuvinte. pe scaunul din autobuzul în care mă aflam, din trupul în care inima mea continua să bată, unul dintre cei o mulţime de indivizi care mă compun izbucnise brusc într-o moarte sfâşietoare, afundându-se ocolo unde n-avuseserăm ochi de văzut ca s-o vedem şi urechi de auzit ca s-o auzim, nu în afară, ci-n interior, nu în jurul ţestei, ci înăuntrul ei, într-o lume densă, într-o lumină densă, arzând orbitor, orbitor, orbitor...