Jocul meu

Prolog
E noapte...
Imi aduc aminte si de tine
Caci luna nu mai vrea
Sa ma adoarma
Fara ca tu
Sa te mai plangi
Ca nu-ntelegi...

Asa am fost si-o stii prea bine
Caci asa cum poate ieri
Ti-am spus cuvinte fara sens
Si-ai ajuns sa ma blestemi,
Asa cuvinte nebunesti
Vor fi si maine.

Acum e azi dar am uitat
Ca fara vise e pacat
Sa mai traiesc.
Si-o spun din nou,
Mai tare si cu mai mult ecou,
Asa cum am facut si ieri,
Asa cum poate va fi maine.

Da, ma joc innebunit
Si-am uitat c-am mai trait
Si eu o viata cam asa...
Acum e randul meu sa joc
Si zarul sa-l arunc salbatic
Si jocul mi-e acum apatic
Dar chiar imi place...

Acum e noapte si-am uitat
Ca daca nu as fi plecat
De la tot ce-a fost odata
Acum sau poate niciodata
n-as mai fi spus nimic din tot
si-as fi ramas ca altadata
tot un prost...

Dar acum am prins curaj
Fara ca macar sa stiu
Cine sunt sau pot sa fiu...
Si-am intrat in jocul tau
(Ce-a fost poate-un lucru rau)
Ce sustii ca nu e joc
Si l-am furat...
Acum sunt mare jucator
Dar mi-este greu!

Dar sa stii ca sunt lucid,
Nici macar nu ma-ndoiesc
c-as fi putut sa ma lipsesc
macar o data-n viata mea
de ratiune...
Si te lovesc... cu arma ta!
Si eu sunt ce-am fost mereu...
Doar un nebun...
Cel cuminte-s eu!

Nu ma-ndoiesc de-a mea putere
Nici macar de as muri
Caci as veni din nou in lume
Sa-ti dau motive sa gandesti
Cat de nebun am fost odata...
Tu cat de normal crezi ca esti?

Acum e noapte si eu scriu
Cuvinte intristate mult
De-a mele ganduri...
Tu unde ai sa fii
Cand eu am sa ma plang
De tot ceea ce-am fost mereu...?
Doar un nebun!
Totusi cel cuminte-s eu!...

Tu vei putea vreodata a crede
Ca tot ceea ce eu am spus
Chiar am crezut?
Nu m-am jucat,
Nu, nu cu tine,
Si n-am sa joc vreodata bine
Caci fara jocul tau in mine
N-am niciun sens...
Sa ma ranesc de unul singur...

Tu spui ca nu mai ai cuvinte
Sa iti mai poti aduce-aminte
De tot ce-am spus!
Asta-i viata pan’ la urma,
Fiecare isi ia zborul din cuib
Si pleaca fara urma...

Dar eu n-am sa te las nicicand
De chiar sa vrei sa uiti de mine
Caci durerea mea revine
Crunt mai vie si acida
Ucigasa chiar si-n gand...


Mi-e greu sa spun tot ce-am de spus
Si altii poate-ar spune bine
Cate ceva despre mine...
Asa ma zbat ingreunat
Si suferind in inima-mi pustie
Caci ce a fost si o sa fie
Din lungul chin?
Unde se va opri totul?
Unde-o sa vin?

Si da, imi place...
Imi place mult...
Jocul de care mi-e greu s-ascult
Si pe care il inving
Pe fiecare zi ce trece,
Ce ma doboara ametit
Lasandu-ma din ce in ce mai rece...

E vina ta, nu ma-ndoiesc
Ca jocul tu l-ai inceput
Iar eu inca ma gandesc...
Sa intru-n el cum am putut?
Si ce-am facut sa merit asta,
Sa ma zbat insingurat
Cand poate acum sub pat
Un demon crud m-asteapta bland
Sa ma dezbrace de cuvant
Si sa m-adoarma lin
In visul lung...

Dar am sa vin sa te intreb
Ce rost sa aibe toate astea
Cand un cuvant te da pe spate
Si poate ca inca alte
In ceata te vor baga...
Cum sa fiu eu inteles
Cand jocul este viata mea?