Niste chestii despre timpuri moderne

Tinerii din ziua de azi… sunt tristi. Ii poti vedea prin trolee cu capul plecat, cu ochii inchisi – doborati de vesnica oboseala ce-i invaluie salbatic. Timpul capata pentru ei doar sensul unui cuvant... el se comprima intr-o forma accelerata pe care doar ei mai par capabili sa o mai perceapa...
Tinerii din ziua de azi se lasa condusi de muzica pe care o asculta devanind prea usor dependenti de ea si de alti factori care nu fac decat sa le deterioreze atat trupul cat si sufletul. Tinerii din ziua de azi se invaluie in fumul de tigara, se cufunda in licorile ispititoare ale alcoolului, in peliculele filmelor porno difuzate din ce in ce mai des la TV... Tinerii din ziua de azi se uita pe sine in acest urias circ de masini si tot felul de aparate care ne-au mancat gandurile....
Tinerii din ziua de azi au uitat ce inseamna sa mai tii o carte in maini, nu mai stiu ce inseamna binecuvantata tacere, si-au uitat originea... Ei nu au aflat niciodata cine este Mozart, de ce se vorbeste atat de mult despre Dostoievski sau de ce merge lumea la teatru... Ei se multumesc sa se inchida in fata unei cutii vorbitoare ce-i hipnotizeaza cu vraja lumii moderne... „Dansand pentru zeul pagan” suna pentru ei ca si cum ai vorbi despre trinitrotoluen unei persoane ce toata viata s-a izbit de vesnica formula TNT dar nu a avut niciodata curiozitatea sa afle ce inseamna. Tinerii din ziua de azi sunt sclavii propriilor minti. Ei nu se mai pot controla.
Tinerii din ziua de azi nu-si doresc nimic altceva decat sa nu-i deranjeze nimic, sa fie liberi sa faca ce-i bate capul, sa nu le pese de nimic...
E atat de trist sa traiesti printre ei... E atat de trist sa vezi ca ei nu mai au nicio speranta, niciun scop... nu-si doresc decat sa traiasca... dar oare aceasta e fericirea?
Tinerii din ziua de azi se lasa prea usor condusi de acesti zei fauriti din plastic si metal ce nu fac decat sa le absoarba sufletul, transformandu-l in nimic.
Este atat de trist sa vezi viata incercand sa ramana vie... sa o vezi zbatandu-se. Pe un scaun, intr-un troleu, o victima a timpurilor moderne se chinuie sa reziste atipelii si tentatiilor timpului sau. Maybe he’s not in love!... e o minciuna. Nu are cum sa nu fie indragostit pentru ca pana la urma toti sunt... asta pare ca ii face sa reziste... iubirea. In rest totul ii doboara!
Oare cine dintre ei este cu adevarat implinit? Cine nu are nimic sa-si reproseze? Cine este fericit? CE ESTE FERICIREA?
Tinerii din ziua de azi au uitat sa-si puna intrebarea asta... ei se multumesc doar cu aparentele... eu am chiar si raspunsul dar nu-l pot pronunta pentru ca fiecare trebuie sa-l afle in felul lui... dar oricum... mi se pare ca lumea nu mai are nicio sansa... Toti sunt prea INDIVIDUALISTI pentru a-si mai putea da seama de marele adevar... de ceea ce este esentialul... VIATA SE AFLA IN MINE. EU SUNT VIATA. Eu sunt sansa!
Nu lasa viata sa moara!
Oare cand vom avea curajul sa ne trezim din acest somn si sa ne spunem noua insine ca meritam viata?... Sa alegem viata...?
Oare cand vom alunga demonii din jurul nostru? Oare cand tinerii din ziua de azi isi vor lua viata in serios?

Mi se pare ca lumea nu mai are nicio sansa. Eu... cum sa ma sustrag timpului meu?