Ganduri despre transformare

Si bineinteles ca ma gandesc la transformare. Caci tot ceea ce se afla in jurul meu se transforma. Pana si eu. Pentru ca in primul rand Universul se afla in transformare. Si ma gandesc la inca un cuvant. Schimbare. Ce desparte si ce apropie intelesul acestora doua? Caci sunt de acord ca transformarea inseamna schimbare. Nu stiu insa daca schimbarea inseamna transformare. Caci schimbarea poate insemna si distrugere. Dar gandul imi era la transformare... Transformarea se realizeaza sub semnul timpului. Nu poate exista transformare de moment. Trebuie sa existe timp. Dar ce inseamna transformare? Daca tinem cont de unele descrieri stiintifice am putea spune ca transformarea este echivalenta cu trecerea unui sistem dintr-o stare intr-alta. Da, ma multumeste acest mod de a spune asta. Dar ce putem spune despre om? Care sunt starile in care variaza omul? Caci aici nu vad nicio transformare. Dar stiu ca ea exista. Pentru ca o simt. Asadar, ce inseamna transformare in cazul unui om? Caci nu pot vorbi de modificare sau schimbare in plan fizic. Adica ce m-ar interesa. Dar stiu ca omul nu se transforma singur. Are nevoie de inca un factor. Si aveam nevoie sa-l numesc intr-un fel. Si i-am spus influenta. Si am ajuns la concluzia ca transformarea omului se supune influentei. Caci daca sunt ranit invat ca data viitoare sa ma apar. Am aici cauza si efectul. Cauza este influenta. Rana. Efectul este transformarea. Intelepciunea. Caci stiu acum ca acesta este cea mai comuna transformare a omului. Acumularea intelepciunii. Caci timpul este un factor esential. Si daca prin transformare nu ma imbunatatesc, nu pot sa-mi gasesc un sens. Caci sensul transformarii este pozitiv. Si ma supun influentelor. Insa sunt constient ca sensul influentelor nu este doar pozitiv. Si daca transformarea este doar pozitiva atunci sigur ca exista ceva care imi scapa...

Stiu carei influente ma las prada. Stiu ca ea poate sa fie buna sau rea. Si mi-am dat seama ca transformarea nu este decat buna. Transformarea in sens negativ o voi numi esec. Caci omul trebuie prin definitia lui sa evolueze. Daca nu respecta aceasta, a esuat. Si ma supun transformarii pentru ca am nevoie de evolutie si-mi dau seama ca de fapt n-am facut nimic. Pentru ca transformarea vine de la sine... Iar in transformare ma regasesc. Si nu stiu cum ar trebui sa reactionez... Caci influente sunt peste tot: voci, sunete, imagini, cuvinte. Iar eu ma aflu in transformare... dar pana cand? Caci exista limite! S-ar spune ca una din ele e moartea!