Intrebare

Ia zi…
Mi-ai spune daca ma iubesti?
Mi-ai spune?
Sau te-ai limita sa iti arunci privirea imblanzita de parfumul meu catre mine, privindu-ma doar asa cum stii tu sa o faci? Caci surasul si privirea cu subinteles sunt mai puternice decat cuvintele. Si-mi voi da seama de tot. Tot – cat poate cuprinde acest cuvant?
Ia zi...
Imi voi da seama din gesturile tale? Imi vor spune buzele tale timide, imfrumusetate de adierea albastra a vantului, binecuvantate de saltarea inimii mele... imi vor spune ca inima ta imi zambeste?
Uneori n-ai de unde sa stii.
Mi-ai spune daca ma iubesti?
Imi vor sopti luna si stelele aparute brusc pe cerul oglindit in ochii tai cristalini, ca am intradevar motive de a fi fericit?
Asta n-am de unde sa stiu.
Stii... Cateodata e frumos sa iti zambeasca intreaga lume.
Caci mana mea se plimba usor pe glezna ta iar piciorul tau ramane impietrit langa mainile mele. Aceasta se numeste armonie.
Si bineinteles ca ti-as spune... eu.
Dar nu pot.
Dar mana mea se plimba inca pe glezna ta.
Iar buzele mele pe obrazul tau sunt fericite.
Si imi pun o intrebare... Ce sunt prietenii?
Caci capul meu ar fi nefericit sustinuat de acest gat. Raspuns.
Intrebare. Oare de ce?
Si am nevoie de mai mult...
Caci tu esti langa mine.
Voi.
Si de ce sa caut alte raspunsuri?
Caci le am langa mine...

11 ianuarie 2007