Just another day

O simpla zi.
Insa o zi speciala.
11 ianuarie 2007.
Prieteni.
Bucurie.
Adio singuratate.
O zi.
Timpul.
Trebuie sa patrund sensul acestor cuvinte iesite din inspiratie de moment. Trebuie sa aiba o legatura intre ele. Trebuie sa ma gandesc. Nu m-am gandit atunci cand le-am scris.
Ceva.
Inima mea.
Sa nu stie cuvantul ceea ce gandeste degetul si sa nu stie ochiul ceea ce vad buzele.
Si sunt doar cuvinte.
Dar ce frumos...
Dar cateodata... ce trist.
Dar bucurie, bineinteles... bucurie.
Si un gram de fericire.
Plus entuziasm.
Sa te ridici in viata.
Si sa zambesti.
Sa ucizi obstacolele.
Si sa elimini defectele.
Si sa traiesti viata. La intesitatea pe care o doresti.
Poate cu tensiune poate fara.
Si sa fiu cuminte.
Desi cred ca nu voi fi.
Vreau sa traiesc.
Si sa stiu cand sa tac. Sa nu-mi irosesc cuvintele.
Sa fiu fericit.
Si sa nu ma las ucis.
Sa lupt.
Sa inving.
Sa zambesc.
Sa continui sa rad.
Sa nu ma opresc.
Sa continui sa citesc.
Sa continui sa caut.
Orice.
Lumina. Intelepciune.
Prieteni.
Si sa-i tin langa mine pe cei pe care ii am.
Si caldura.
Si sa infloresc.
Un trandafir. Nu vreau sa ofilesc.
Un strop de roua. Nu vreau sa ma evapor.
Refuz.
Vreau sa deschid mainile si sa cuprind inca o data lumea.
Nu singur.
18.
2007.
Suma de 9.
Si merg mai departe.
Puternic.
Si-mi aduc aminte...
Nu poti trai in liceu avand impresia ca nimic nu te poate rani.
Asta in niciun caz.
Totul te poate rani.
Am dovezi...
Pentru ca traiesc...
Pentru ca ma transform...
Pentru ca am langa mine oameni.

11 ianuarie 2007