Dimineaţă

he, he... ce ca lumea e trezitul ăsta de dimineaţă. probabil că peste ani îmi voi dori să mă fi trezit pentru a pleca la liceu, însă din păcate un lucru precum acesta îşi va fi pierdut înţelesul pentru mine atunci. poate doar dacă nu aş fi profesor. e ciudat că nu mă deranjează să-mi sune alarma la ora şase şi că mă trezesc foarte lejer, indiferent de ora la care m-am băgat în pat să mă culc. este adevărat că uneori mă mai prinde oboseala în timpul zilei şi că întind capul pe bancă într-una din cele câteva ore ce-au ajuns să nu-mi prezinte niciun interes în clasa a XII-a, adormind complet până în clipa în care ceilalţi se ridică în picioare, agitând scaunele. acum... e dimineaţă. mi-e bine, sunt bine... e o nouă zi! soarele străluceşte... apoi în faţă se află clipele zilei...