Vreau să înving obstacolele

Se pare că mulţi vor asta. Din păcate dorinţa este una iar faptul împlinit este cu totul altceva, şi de aceea cei mai mulţi se lovesc în final nu de alte obstacole, ci de o cruntă dezamăgire. Faptul că-ţi doreşti să învingi obstacolele nu te va ajuta cu nimic dacă nu faci nimic pentru asta. Presupunând prin faptul că "vreau să înving obstacolele" că îmi doresc să ajung într-un punct final cu un minim de efort ar trebui să dezbatem înainte mai multe puncte ale problemei. Mulţi dintre noi considerăm că este absolută nevoie de a învinge un absolut obstacol pentru a trece de el şi că dacă nu am reuşit să trecem înseamnă înseamnă că ne-am limitat şansa asupra fericirii. Fals! Obstacolul nu este un duşman, el este pus în calea ta pentru a-ţi impune transformarea. Ceea ce trebuie să ştii este că obstacolul nu îl învingi, ci îl depăşeşti. Nu trebuie să învingi obstacolul, iar aceasta este problema ce te face să consideri că nu poţi face asta. Atunci când l-ai întâlnit în drumul tău nu-ţi rămâne decât să te identifici cu acesta, să-l consideri parte din tine, să te consideri parte din el. Astfel sunteţi una şi nu trebuie să învingi nimic. Aşadar e cazul să ne oprim. "Vreau să înving obstacolele" nu-şi mai are rostul acolo unde omul are puterea. Eu unul nu aş mai sta să pronunţ asta. Dacă se află în drumul meu atunci are un rost şi trebuie să cred în asta. Şi-mi voi antrena gândurile, îmi voi flexa mintea, îmi voi provoca sufletul ştiind că sunt un  om, că am puterea de a depăşi tot ceea ce mi se împotriveşte, ştiind că am să pot trece peste orice chiar dacă este el om, lucru nematerial sau chiar timp. Obstacolele se dizolă la prima confruntare cu ele... înainte nu este decât viaţa noastră.