Identitatea

Abia acum mă ciocnesc de marele adevăr al lui Kurt Vonnegut: “Ai grija ceea ce pretinzi ca esti; pentu ca esti ceea ce pretinzi”. Am făcut astfel greşeala de a considera că am dreptul să-mi expun identitatea. Nu există aşa ceva. Faptul de a pretinde a fi un anumit lucru te obligă să-ţi asumi caracteristicile acelui lucru, ceea ce nu întodeauna este ok. Şi bineînţeles că ceea ce ai spus cu propriile-ţi buze va rămâne spus, indiferent de ceea ce va urma. E ciudat acest lucru, pentru că în ciuda a ceea ce eşti trebuie să porţi după tine şi ceea ce crezi că eşti; sau ceea ce preferi să spui că eşti. Niciodată lucrurile de genul ăsta nu sunt simple, şi asta se poate explica foarte uşor: ele se rezumă întodeauna la un raport de genul eu şi ceilalţi. Ce spun eu şi ce înţeleg ceilalţi...

Ceea ce este cu adevărat important de subliniat este până la urmă conştientizarea realei identităţi. Astfel, realizând-o, ai scăpat şi de grija de a spune un lucru pe care mai târziu l-ai putea regreta...