Chin

Sensul meu in lume? Sa provoc suferinta!
Nu, nu mi-am propus chestia asta! O vad pur si simplu! Chiar daca ma gandisem, si mi-am propus, sa fac tot ceea ce-mi sta in putere pentru a-i face pe cei din jurul meu fericiti (se implica aici VOINTA) tot deviez spre suferinta. Fara sa vreau bineinteles! Nu imi place suferinta! Nu imi place s-o provoc dar pur si simplu se intampla!
Lupt pentru bine si rezultatul ma da pe spate. Suferinta... Unde mi-e efortul? Unde mi-e puterea? M-am pierdut? Poate... Eu nu stiu...
Sensul meu in lume? Oricat de mult prefer sa cred ca sunt aici pentru a infaptui binele, pentru a fi de ajutor, pentru a aduce fericirea in sufletele celor de langa mine, nu pot sa nu vad si cealalta fata... Suferinta!
Ce pot sa fac? Cum pot sa scap? Sa stau singur?
Izolarea nu mi-e buna, o urasc... si atunci? Sa ma las o arma a raului cand eu ma consideram unealta binelui? Sa raman in continuare indiferent si sa astept suferinta de la sfarsit? Chinul sfarsitului?
Mi-as dori sa ma pot elibera...Cum? Cum...?