Recurs pentru trecut / Pledoarie pentru viitor

Catva timp in urma, la Olimpiada Paranormalilor din Seattle noua atleti, toti disabili mintal sau fizic, erau la linia de start pentru cursa de 100 m. La semnalul starterului incepura cursa, nu toti alergand, dar cu dorinta de a sosi si de a invinge. La un moment dat un baietel cazu pe pista, se rostogoli de cateva ori si incepu sa planga. Ceilalti opt il auzira plangand. Incetinira si privira inapoi. Se oprira si se intoarsera... toti... O fata cu sindromul Down se aseza langa el, incepu sa-l mangaie si sa-l intrebe : „Acum esti mai bine?” Atunci toti noua se prinsera dupa umeri si mersera spre linia de finish. Tot stadionul se ridica in picioare iar aplauzele au durat mult timp... Persoanele care au vazut intamplarea o povestesc inca. De ce? Pentru ca inauntrul nostru stim ca : LUCRUL CEL MAI IMPORTANT IN VIATA ESTE MAI MULT DECAT A INVINGE PENTRU NOI INSINE. LUCRUL CEL MAI IMPORTANT IN ACEASTA VIATA ESTE DE A-I AJUTA PE CEILALTI SA INVINGA, CHIAR DACA ASTA IMPLICA A INCETINI SI A SCHIMBA CURSA NOASTRA.

Daca ar trebui sa lupt doar folosind cultura atunci ar trebui s-o fac in felul asta... incercand sa aduc o raza de lumina in conceptia gresita ce guverneaza timpurile de astazi. Singura putere pe care o detin consta in cuvinte. Incerc sa folosesc cuvintele pentru a realiza ceea ce altii n-au putut cu faptele... Incerc sa fiu cinstit in primul rand cu mine si apoi cu ceilalti... incerc sa fiu cinstit cu inima mea.

O lumanare nu pierde nimic daca aprinde alta lumanare.
Aici ramasesem... acesta este esentialul pe care ar trebui sa-l retinem cu totii. Nu pierdem nimic, nu iesim in niciun dezavantaj daca ne alaturam flacara, puterea pe care o detinem ca un noroc asupra noastra, de o alta lumanare care are nevoie de noi. Nu este vina noastra ca viata a aruncat in acest mod zarurile. Nu este vina nimanui ca uneori unele lumanari nu ard asa cum o fac altele, ca uneori ceara uneia este mai de calitate decat aceea a unei alte lumanari sau ca poate vantul bate mai tare in directia uneia decat in alta directie. Da, aveti dreptate, toate astea conteaza... dar pana la urma influenteaza condamnarea, nu salvarea.

Cateodata sunt prea multi factori care din inconstienta vor sa stinga o lumanare. Da, unul sufla intr-o directe, altul in alta, unul de sus, etc... lumanarea rezista! Dar in final (asa cum ati spus) se gaseste cineva cu o idee mai ingenioasa si pana la urma imi stinge lumanarea. Dar oare cati din acesti factori au intins la timpul potrivit un bat de chibrit aprins pentru a mi-o aprinde? Cati s-au gandit ca lumanarea mea chiar trebuie sa arda?
Am invatat ca oricat de mult mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese. Da, am invatat-o cu mult inainte sa o citesc pe o hartie dar totusi cu cat ma izbesc mai tare de adevarul asta crud cu atat ma doare mai tare... Pentru ca n-am nicio putere sa schimb asta. pentru ca nu pot sa fac nimic.
Am invatat ca daca nu urmaresti fericirea, ea te va ocoli. Dar daca te vei concentra asupra familiei, prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci sa faci cat de bine poti, vei gasi fericirea. Da, si pot spune ca sunt fericit! Oricat de trist as fi acum cand scriu asta sunt fericit... pentru ca n-am stat degeaba. Pentru ca ma zbat pentru cauza a mea si pentru ca-s fericit cu cauza mea si pentru ca nimeni nu mi-o poate lua. Pot spune ca am atins chiar fericirea. Pentru ca e solida. Sunt mai fericit decat am fost vreodata in viata mea pentru ca acum am un scop, ceea ce n-am avut niciodata... Ori cu asta ori fara asta voi aprinde lumanari toata viata! Nimeni nu ma poate opri!
Totusi mi-am dat seama ca doar flacara mea nu este de ajuns pentru a face o lumanare sa arda. Trebuie sa contribuie mai multi.... Asta pana atunci cand voi fi suficient de puternic incat sa produc o flacara destul de mare pentru a produce bucurie celorlalti.
Am invatat ca de cate ori suferi, nu esti singurul. Stiam asta la fel de bine precum stiu ca oamenii se numesc oameni tocmai pentru ca sunt dispusi greselii. Stiam asta si in momentul in care ieseam dintr-un birou aruncand o vorba ce poate ma va ambitiona definitiv. Voi lupta impotriva Sistemului. Nu ma voi opri. Stiam asta atunci cand am iesit fara sa mai arunc nicio privire in urma mea. Deasemenea am invatat mai tarziu (atunci nu stiam) ca de cate ori sunt suparat am dreptul sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau. Tocmai pentru ca sunt om...
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie... indiferent de consecinte. Faptul ca mi-am permis sa lupt la momentul potrivit a fost o revelatie si pentru mine... nici macar nu stiu de unde am gasit puterea. M-am dat de gol dar nu-mi mai pasa...
Am invatat ca de cate ori suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am observat asta atunci cand lumea imi spune sa privesc in ochii ei... in timp ce ochii mei privesc uzi. Nu e bine... ochii sunt oglinda sufletului iar privind in ochii Lumii pot vedea Sufletul Lumii. Iar eu il vad rau.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale. Lasa si asta multe de gandit... mai ales atunci cand faptele nu vorbesc. Dar stiu sigur ca si atunci cand faptele vorbesc de la sine gasim puterea de a trece peste ele, de a le ignora si de a pretui valoarea unui om pentru ca este om, nu de a o dispretui pentru ca si-a permis sa fie om (sa greseasca).
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede... no comment!

Da oamenilor mai mult decat isi doresc si fa asta din inima!
Nu crede tot ce auzi, nu cheltui tot ce ai, si nu dormi atat cat ai dori.
De cate ori spui imi pare rau, priveste in ochii celuilalt.
Niciodata nu nescocoti visele altora.
Iubeste profund si intens. Te poti rani dar acesta este singurul mod de a trai complet.
Trateaza fiecare neintelegere fara a fi agresiv.
Nu cataloga pe nimeni dupa rudele sale.

Mi-am cam terminat de predat lectia... sau poate de reamintit. Eu cel putin n-o voi uita niciodata... Si voi lupta pentru ea!
Dar am mai invatat ceva... am invatat ca nu este grav sa gresim ci grav e sa pierdem lectia... poate ca cineva si-a invatat lectia! Ar trebui sa ne gandim si la asta! Nu putem da vina pe o floare inca boboc daca celelate nu infloresc. Daca mai multe lumanari nu ard asa cum trebuie nu inseamna ca este vina uneia dintre ele...

Ce-am invatat eu cu adevarat...? Am invatat ca merita sa am incredere in inima mea si ca merita sa lupt pentru ceea ce cred! Daca nu as fi avut incredere in inima mea acum as fi tacut! Stiu sigur ca pana la urma fiecare lumanare ajunge sa arda asa cum trebuie doar ca uneori trebuie sustinuta. Impreuna putem face acea lumanare sa straluceasca. Sa se innoiasca. Pentru ca am incredere.
Si nu este nicio povara... niciun chin... dimpotriva... m-am chinuit sa va demonstrez ca este fericire... este implinire... si nu doar pentru un timp, este pentru toata viata...
Am mai invatat ca scrisul, la fel ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti...
Am invatat ca pana si eu scap situatiile de sub control si ca nu merita sa-i condamn pe cei care mai fac asta... dar stiu ca putem reveni pentru a ne corecta greseala. Nu doar eu, nu doar tu... toti... Cu totii putem sa demonstram ca nu traim degeaba! Mai devreme sau mai tarziu.

Si eu stiu ca exista o lumina care nu se stinge niciodata!
Credinta! Speranta! Iubirea!