Tuesday, September 05, 2006

Jocul adevarului

Cautam adevarul cu atata inflacarare incat ne pierdem pe noi insine. Pierdem eul ce poate inca nu l-am descoperit dar cu care ne jucam in fiecare zi...
Cautam adevarul pentru a ne elibera de viata, pentru a ne simti liberi dar de fapt nu-l vedem ca trece pe langa noi...
Preferam sa ne purtam ca nebunii, sa ne numim nebuni, putem sa ne simtim nebuni, putem chiar sa fim...
Ne pierdem cautand adevarul... De ce? Asta e foarte simplu... Cautam adevarul peste tot dar uitam un singur lucru. Sa aruncam o privire si in interiorul nostru. Sa vedem ceea ce se afla in noi. Vom afla mai mult decat un simplu adevar. Ne vom afla pe noi insine mai liberi ca oricand. Ne vom vedea schimbati.
Departe de ganduri ascunse... sunt liber. Pentru ca nu mai sunt ascunse. Pentru ca pot face orice vreau fara sa ma autocondamn si fara sa-mi fac griji ca ma vor condamna altii. Pentru ca acum sunt liber sa nu mai cred in ei. Pentru ca nu imi mai pasa.
Odata ce-am descoperit adevarul nu ma mai poate invinge nimeni. Pentru ca odata ce-am descoperit adevarul sunt sigur pe propria mea persoana si nu mai pot fi dezavantajat. Pot fi cu adevarat eu. Eul pe care voi nu-l doriti pentru ca va sperie. Pentru ca vi se pare diferit. Pentru ca nu-l intelegeti. Pentru ca nu-i ca voi.
Nici nu va cer sa ma intelegeti. Pe cei care reusesc ii respect nepretuit. Pe cei care incearca ii iubesc. Impreuna cu toti ceilalti (aproape indiferenti) coexist.
Asadar, cred ca am mai spus asta de nu stiu cate ori... lasati-ma sa fiu asa cum vreau eu sa fiu. Daca nu voi descoperi adevarul in felul meu propriu atunci viata nu are sens...

INIMA IMI SPUNE DA, MINTEA IMI SPUNE NU.

Inima imi e nebuna. Asta o stiam de mult timp.
Inima iubeste. Dar inima mea nu poate iubi normal...
... de aceea trebuie sa ma zbat in fiecare zi pentru a ma face pe mine insumi sa ma accept. Pentru a ma accepta singur in felul meu.

Mintea... nu stiu ce-as putea spune despre mintea mea. Ea imi asigura succesul. Mintea ma face valoros. Si totusi prefer sa nu ma las condus de ea...
Daca imi voi asculta inima simt ca voi fi mai fericit decat daca imi voi asculta mintea.

Eu colectionez prieteni. Prieteni pe care ii iubesc cu adevarat. Pentru care mi-as da viata.
Incerc sa nu ma mai tem de mine. De aceea acest text este pentru voi. Pentru ca acest text, ca multe altele, ma contine pe mine si astfel ma pot oferi voua...
Si sunt atat de implinit!

Tin atat de mult la voi incat nu am cuvinte sa spun mai mult...
Totul e doar un joc. Asta mi-a spus-o unul dintre voi.
Insa un joc real...
... ce ne poate face sa zambim.
... ce ne poate face sa plangem.
... jocul ce ne face sa iubim...

Pentru trei persoane care chiar tin la mine. Posted by Picasa

No comments: