Remember the silence

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris nimic... marea problema e timpul si poate si gandirea... Poate n-am mai simtit nevoia sa spu nimic. Dar ma mint... Mereu am ceva de zis... Asa ca am revenit mai in forta ca oricand...
Aproape toti cei care stiau de aceasta adresa m-au intrebat daca am ami scris ceva pentru site... Nu – nu am avut timp... Am fost aproape rugat sa mai scriu ceva... Toti cei care au intrat nu mi-au spus decat cuvinte de bine, ca scriu bine , frumos, etc, etc... Dar oare totul consta in asta? In felul de a scrie? Poate ca da... Trebuie sa placa... Poate chiar daca ideile expuse nu au fost toate in concordanta cu opiniile celorlalti eu stiu ca am dreptate si cred in propriile-mi cuvinte...
N-am putut sa nu ma intreb de ce atata placere si entuziasm atunci cand sunt citit? De ce vreti sa-mi cititi cuvintele? Pe altcineva mai bun nu gasiti? Probabil pentru ca ma cunoasteti si va sunt oarecum cunoscute... Totusi n-a putut sa nu-mi treaca prin minte si ideea ca poate ati avea ceva de invatat din tot ceea ce am scris aici si poate de aceea va lasati prada cuvintelor mele... M-ar bucura foarte mult...
Am avut de curand marea placere sa aflu ca o persoana de o mare importanta spirituala pentru mine, un indrumator de-a lungul mai multor ani, a intrat si a citit... Tot ce-am scris aici... Cum am mai spus, nu voi putea uita niciodata ceea ce a avut legatura cu sufletul meu... Atat partile bune cat si pe cele rele... Candva am ajuns sa amenint... Fii atent ca vei avea de luptat cu memoria mea! Faptul ca am stat atatia ani intr-o scoala ma leaga definitiv de ea... Te tot ce inseamna ea. Si acum fie vorba intre noi... n-am regretat deloc ca n-am intrat in Eminescu... am acceptat situatia ca atare. Pur si simplu a fost sa intru in Onicescu. Poate ca asta e cuvantul... A fost sa se intample... Soarta. Poate ca de aceea am si luat nota mica la romana... Ca sa pot intra in Onicescu. Ca sa pot descoperi un nou orizont ce-mi va influenta viata definitiv... Mi-ar placea sa am odata ocazia sa ma explic personal... Mi-ar placea sa va pot spune in ce a constat schimbarea de care va spuneam si cum m-a afectat... Totusi simt in adancul inimii mele ca daca nu m-as fi aflat aici m-as fi pierdut... Nu mi s-ar mai fi ivit ocazia de a face ceea ce imi place si as fi fost un alt nimeni intr-un alt liceu ce aspira la prestigiu... Mai bine sa te simti sigur pe tine decat sa vrei sa fii puternic in ochii celorlalti si sa fii un nimeni. Cuvantul inseamna forta!
Imi place foarte mult viata mea de acum. Am descoperit cu adevarat cartile, o lume din care n-am sa pot iesi niciodata. Am descoperit viata adevarata si drumul catre adevar... Am descoperit pretul ce trebuie platit pentru a fi fericit... Efortul si pretuirea calitatilor umane... Iubirea, credinta, increderea...
Va multumesc foarte mult tuturor celor care s-au gandit la un moment dat in viata lor la viata mea... Celor care s-au gandit care sa fie drumul pe care ar trebui sa merg pentru a-mi fi bine...
Va multumesc foarte mult tuturor celor care au inteles ca a fi nebun obisnuit nu e un defect ci chiar o calitate. Este un mod de viata ce-mi asigura succesul. Succesul pe care il datorez tuturor celor care tin intr-un fel sau altul la mine si AU INCREDERE IN MINE SI IN DECIZIILE MELE.
Multumesc inca o data...

Acest articol e scris special pentru acele persoane care inseamna ceva in viata mea... Ruiu Florentina (cu drag pentru ma face sa ma simt special chiar si acum), Livia Pavelescu (pentru atentia pe care mi-o acorda in prezent), Diana Tudose (pentru ca sta in fiecare saptamana sa-mi asculte chinul), Raluca (pentru efortul depus pentru a ma intelege), Raluca (pentru faptul ca m-a facut sa descopar ca nu sunt singur), Alex (pentru tot), Gabi, Lely, Agnes, Dia...
Pentru toti cei care imi ofera posibilitatea sa ma fac inteles...