Despre a treia obsesie...

Despre a treia obsesie...
Pentru cine nu si-a dat seama din articulele precedente... a treia obsesie este fericirea.
Dupa o lupta cu timpul, dupa un joc obsedant si dupa un saptesprezece ani trait cu toate fortele a venit timpul sa vorbesc despre cea de a treia obsesie... fericirea! Nu simt nicio retinere, nu vad ce m-ar opri... .
Cand ma gandesc la fericire gasesc o mie de modalitati si cuvinte de a o exprima. Sunt constient de faptul ca fericirea este un fapt greu tangibil insa nu imposibil. Dimpotriva: fericirea cateodata se ofera.
In primul rand fericirea este inselatoare. Ea se poate confunda cu bucuria sau cu alte senzatii de calitate inferioara. Poti avea impresia fericirii dar cateodata ramane doar atat... o impresie. Adevarul se afla mai presus de noi si caile reale ne stau impotriva. Si bineinteles ca trebuie sa ma refer si la conditiile fericirii. Caci stiu ca exista lume care se plange de esec. Atunci... ce se intampla? Fericirea ne alege? „Condiţiile fericirii nu sunt niciodată căutare a fericirii. Fericirea, după ce ai creat, îţi este acordată ca răsplată. Iar condiţiile fericirii sunt lupta, constrângerea şi răbdarea.” (Antoine de Saint-Exupery – „Citadela”). Asadar trebuie sa creezi. Dar oare ce inseamna creatia? Este ea definitorie omului? Si ce se mai spune aici... ca nu este nevoie sa cauti fericirea pentru a o atinge. Dar este oare adevarat? Ma gandesc ca da. Dar asta nu inseamna ca daca o cauti nu o gasesti. Dimpotriva: sansele cresc. Iar acum sa arunc o privire asupra celor trei conditii: lupta, constrangerea si rabdarea.
Lupta. Eu as identifica lupta asta pana la urma cu acest vesnic drum, cu eterna cautare; daca stii sa cauti. Doar ca o numesti lupta. Asta si este – nu faci nicio greseala numind-o asa. Cautarea este o lupta. Lupta este un joc. Te lupti pentru tot ceea ce te face sa traiesti. Asta e adevarul. Nu dai doi bani pe ceea ce nu corespunde acestei legi. E foarte frumos cand gasesti cat mai multe astfel de lucruri caci inseamna ca viata te-a gasit. Sau ca tu ai gasit Viata. Te lupti cu tot felul de obstacole, de tentatii – la capatul carora se afla fericirea. Dar fara aceasta lupta fericirea nu vine niciodata pentru ca la sfarsitul luptei se afla o senzatie secundara numita satisfactie. Candva voi vorbi pe larg si despre acestea. Satisfactia singura are o foarte mica valoare. Fericirea fara satisfactie nu este posibila. Ai putea sa le confunzi – dar stiu ca ele difera. Lupta singura nu-mi aduce fericire ci doar satisfactia. Dra trebuie sa lupti pentru a te transforma. Iar tranformarea te ridica pe o alta treapta. De acolo poti vedea fericirea; dar inca nu o poti atinge.
Constrangerea. Ai putea-o numi si Chinul. Suferinta. Caci trebuie sa treci probele focului. Daca esti de parerea ca trebuie sa obtii rezultate maxime cu efort minim atunci adio fericire, n-o vei gasi niciodata. Trebuie sa demonstrezi ca esti capabil sa atingi aceasta nestemata. Constrangerea este cea care iti va pune mintea la incercare, cea care iti va testa dexteritatea spiritului. Ea este cea care te preseaza, care de provoaca, care ti se opune. Constrangerea este piedica. Altfel spus: este Proba. Trebuie sa demonstrezi. Atata tot. Prove you’re The One! Insa eu stiu ca aceasta Constrangere nu este nici usoara, nici frumoasa in vreun fel oarecare. Dimpotriva. Este cel mai greu obstacol caci Constrangerea se transforma in Tentatie. Iar tentatia intra in natura umana....
Rabdarea. Ai putea-o numi lupta cu timpul. Esti sau nu capabil sa ai rabdare? Poti sau nu sa invingi Timpul? Totul este compus din intrebari. Dar putem invinge intrebarile... Asa cum spuneam intr-un alt articol: trebuie sa invatam sa avem rabdare. Rabdare in a te indragosti; a adormi; a vorbi. E foarte interesant... ai rabdare in a vorbi. Adica sa taci atunci cand nu trebuie sa vorbesti. Totul consta in a gasi momentul. Daca ai rabdare pana la punctul potrivit, sansa este a ta. Trebuie doar sa stii sa astepti...
Acum ar trebui sa vorbesc putin si despre sansa fericirii. Din start se poate spune ca toti oamenii sunt nascuti cu o sansa de a atinge fericirea. Si totusi nu toti ating fericirea... (sunt constient si de faptul ca exista si alte categorii de oameni care nu recunosc ca au atins-o, dar nu imi doresc sa vorbesc despre ei acum). Ma gandeam recent (gandul ce m-a facut sa scriu chestia asta acum) ca este foarte usor sa-i oferi fericirea unui copil. E atat de frumos sa-i provoci zambetul pe buze... Ma gandesc ca sansa fericirii scade odata cu varsta. Adultii sunt in general tristi. Insa nu facem din asta un caz general. Dar sunt foarte putini. Si mai stiu ca fericirea nu este de durata. Un zambet viu se pierde in momentul urmator.
Si bineinteles... obsesia iti naste cuvinte. Ai putea scrie pana se termina totul... dar cred ca ar fi cazul sa te opresti. Ai spus ce aveai de spus... nu e cazul sa aberezi. Iar daca mai aveai ceva de spus cred ca se afla cuprins in teztele precedente. Daca nu – le poti include in textele viitoare.

2 ian. 07