Pietre

Va veni clipa in care iti voi cere sa-mi vorbesti despre pietre. Sunt sigur ca te vei mira, imi vei pune la indoiala luciditatea si te vei gandi daca trebuie sau nu sa-mi raspunzi. Ce om normal ar discuta despre pietre? Nimeni din cei pe care ii stiu eu... Insa tu nu ma vei intelege pentru ca atunci cand privesti piatra, nu-i vezi decat prezentul. Tu stii ca piatra este, iar asta e tot ce conteaza pentru tine, caci existenta, inainte de toate, este pur si simplu o urma pe care o analizezi. Nu te intereseaza modul in care aceasta se modifica. Tu stii doar ceea ce conteaza, nu si ceea ce este important. Insa eu vad in piatra nu numai prezentul. Eu stiu ca o piatra are viata asemenea mie. Deci si timp. Deci si trecut si viitor asa cum are si prezent. Tu nu-mi vei spune nimic despre piatra pentru ca o consideri inferioara conditiei tale. Nu te gandesti ca o singura piatra te poate ucide. Insa eu vad aceasta piatra egala cu fiinta mea. Stiu ca in modul in care o privesc ma poate privi si ea. Eu cand privesc piatra nu ma lovesc de aparenta a ceea ce este ea: o piatra. Caci stiu ca nu este asa. Eu vad in piatra toate chipurile si toate formele pe care ea le poate lua prin sculptura; prin transformare. Caci stiu ca totul se afla supus transformarii. Iar piatra nu poate ramane ceva fara valoare. Eu intr-o piatra nu vad doar stanca. In acelasi timp eu vad toate particulele ce alcatuiesc acea materie; particule ce se zbat nebune in ceea ce se numeste piatra. Dar eu stiu ca numele nu inseamna corp ci doar un mod de a arata corpul. De aceea cuvintele trebuie sa se bazeze pe ceva concret. Caci nu voi sta sa filosofez despre pietre daca nu exista pietre. Ca nu ma voi chinui sa inventez un cuvant pe care apoi sa-l combat daca nu voi avea ce sa denumesc cu el. Si cu toate astea eu stiu ca nu piatra ma ajuta ci molecula pietrei. Pentru ca stiu ca in spatele fiecarui lucru se afla materie la scara fractala ce coordoneaza intregul tot. Chiar si pe mine. Iar piatra trebuie sa o gandesti pentru a o cunoaste si trebuie sa o cunosti pentru a o supune. Un om compus din pietre este mai inteligent decat unul alcatuit din fibra. Pentru ca intrebarea, intrebarea care ma bantuie... este... cum gandeste o piatra?