Esenta lucrurilor

Uneori e mai bine sa risti sa fii inteles gresit decat sa nu faci nimic. Pentru ca Adevarul nu se afla in aparente ci in esenta lucrurilor. Iar daca simti ca Adevarul se afla in tine inseamna ca tu esti esenta, ca tu esti faptul si actiunea. Iar in afara faptului nu se afla decat contariul, adica neantul. Se stie ca nu floarea ma entuziasmeaza, nici macar numele florii, ci esenta a ceea ce este floarea. O floare oarecare nu inseamna nimic pentru mine, insa aceasta bineinteles ca da. Sunt flori mai aspectuoase, mai frumoase. Dar nu vei spune despre o floare ca este frumoasa doar pentru ca se numeste trandafir. Nu toti trandafirii au acel ceva care te face sa spui ca sunt speciali. Deasemenea, atunci cand admiri o fata pe strada, te uiti la ea pentru ca este fata, nu pentru ca o cheama Maria. Iar dintre parfumuri il alegi pe cel mai fin, pe cel care te atrage, iar mai apoi il alegi dupa nume – caci acum stii cum se numeste si iti place. Insa tu nu alegi numele iar mai apoi esenta caci poti ramane dezamagit. Un parfum nu miroase frumos doar pentru ca se numeste intr-un anumit fel asa cum numele lui nu a fost creat neaparat pentru un parfum placut. Numele ar fi ramas doar nume daca nu ar fi avut valoare. Se stie ca un om nu valoreaza nimic daca nu se arata pe sine. Caci cu greu descoperi in pamant diamantele daca nu le cauti. Caci asa eu am descoperit metafora si asa ascund dedesubtul ei adevaratul sens al cuvintelor. Si bineinteles ca ma gandesc la valoare. Insa valoarea nu inseamna nimic fara obiect iar obiectul n-ar insemna nimic fara valoare. Asa cum un om fara nume este un nimeni asa si numele fara om n-are nicio semnificatie. Caci numele nu-l creez din placere ci pentru ca am nevoie sa desemnez ceva cu ajutorul lui. Ii dau numelui un sens iar sensul il arunc in lume. Caci sensul este creat pentru a fi util. Iar ei ma intreaba: in ce consta valoarea unui om? Iar eu bineinteles ca voi raspunde ca in primul rand un om este valoros pentru ca este viu. Caci moartea nu mai consta in nimic. Si atat. Mai apoi valoarea lui creste cu fiecare lucru nou pe care il invata. Caci asa ma gandesc: nu poti sti sa faci nimic daca nu inveti. Iar aici nu ma gandesc doar la a invata. Ma gandesc si la a trai. Caci viata te invata singura ceea ce trebuie sa stii. Felul in care traiesti este oglinda ta. Iar ceilalti ma vor intreba: tu de ce nu faci ceea ce facem noi? Caci lucrul nostru este bun! Ne ajuta sa traim! In acest fel tu nu vei ajunge departe! Iar eu le voi rade in fata si le voi spune: oare albina se apara in acelasi fel ca si elefantul? Sau este oare margareta mai puternica decat trandafirul? Caci fiecare traieste asa cum a invatat iar aparea nu este dacat un cuvant. Nu este decat un nume. Oare imi puteti voi spune acum, de ce voi nu faceti ceea ce fac eu? Pentru ca eu sunt unul iar voi sunteti multi? Acesta nu este un argument. Pentru ca distrugerea unuia poate insemna si distrugerea celor multi. Iar cei multi depind de unul singur. Caci oare plantele nu se hranesc din acelasi sol si cu toate astea au nume diferite? Caci esenta nu se afla in lume, nici in prezent, ci ea se afla in transformare. Transformarea cuprinde si numele, si esenta, si cuvantul. Iar mult din ceea ce stiu astazi ieri nici nu-mi trecea pe langa ureche. Caci daca ceva nu-ti trebuie consideri ca el nu exista. Dar cu toate astea, atunci cand ei nevoie de el, ti se arata iar tu ajungi sa-ti dai seama de ignoranta ta. Si constientizezi ca astfel multe au trecut pe langa tine iar tu nu ai vazut nici macar numele lor; pentru ca acum ai ajuns sa inveti lectia de azi. Lectie pe care ieri nu o stiai. Iar ei ma vor ispiti intrebandu-ma: dar oare nu apasa pe tine secundele..., de ce nu renunti cand timpul este atat de dureros? Iar eu ca si alta data ii voi infrunta. Caci eu stiu ca oricate pietre te-ar lovi, viata nu te poate parasi. Iar aceasta cunoastere va ramane. Caci eu stiu ca apa invinge pietrele desi ele nu-si vor da seama niciodata; pentru ca timpul inseala. Iar in lucruri nu se mai afla decat esenta. Adevarul trebuie cautat in alta parte...