o intamplare binevenita de la miezul noptii

era înainte de miezul nopții și am avut revelația faptului că sunt cineva, că încă sunt cineva… exist, deci sunt cineva. dintr-un alt punct de vedere sunt cineva pentru că (privind dintr-o anumită direcție) sunt cineva pentru cineva. pentru că pot înțelege lucruri care în alte circumstanțe ar durea, pentru că nu mă las lovit de lucruri pe care le pot înțelege.

mă bucură lucruri despre care crede poate că nu mă pot bucura, mă bucură că dintr-o anumită perspectivă rămân aceeași persoană căreia într-o noapte suprareală i-a spus că sunt singurul în care poate avea încredere… mă bucură că sunt o poartă, ceea ce înseamnă că trăiesc pentru oameni; nimic nu mă poate mulțumi mai mult.

sunt conștient de lucruri ce din diferite motive  nu mi se vor spune niciodată. mă mulțumesc cu faptul că le pot percepe semnele. cumva ajung să prețuiesc tăcerile. simt cum o anumită parte din mine învinge cumva un ego plasat în trecut. e bine.

mă bucură că sunt o soluţie, sunt fericit că-ţi pot demonstra că te cunosc, nu doar că eşti cineva dar că eşti şi cineva care contează ceva mai mult. cineva ce gândesc. cineva care străluceşte în mine. o submulţime a gândurilor şi a trăirilor mele.

dacă aş vorbi aş strica multe lucruri. aş adânci tăcerea şi aş mări distanţele, aş scufunda munţi.

simţi nelinişte, simţi foc, simţi cutremur… nu-i nimic, toate astea-ţi fac bine şi te aruncă în viaţă… vrei să simţi fericire…