O dimineata

Şi m-am trezit transpirat şi mi-am lăsat ochii să se dezmeticească pentru câteva secunde, să observe cărţile de pe marginea patului şi cărţile întinse pe covor, de care mă împiedicam azi-noapte, şi ciorapii aruncaţi pe lângă cărţi şi hainele aruncate brambura pe scaun, şi cursurile răsfirate prin raftul de jos al bibliotecii şi m-am ridicat şi mi-am băut ceaiul şi am ştiut

apare şi dispare… ca ticăitul ceasului… ca lumina felinarului de la colţul blocului… precum cursorul prezent pe monitor ce ghidează aceste cuvinte… apare fără prezenţă şi dispare fără niciun semn, există fără să fie şi fără a părea că există. de altfel pentru mine nu e decât în interior, în rest trebuie să întreb, să dau nişte refresh-uri, mai ştii ceva de…, ai mai vorbit…?

pentru că multe le scriu pentru mine, aşa neinteligibile cum sunt, le arunc lumii. Şi era dimineaţă şi mă pregăteam de plecare şi-mi terminasem ceaiul şi mă gândisem la lucrurile frumoase şi ah, ce bine era de m-aş fi trezit şi ceas mi-ar fi fost inima ta şi mirosul ceaiului ar fi fost respiraţia ta. Şi restul, şi restul greu de explicat în cuvinte, şi restul pentru care nu există forme…