Când ţi se întâmplă pentru prima dată este de-a dreptul fatal.Întreg Universul se întoarce dos, legile naturii nu mai funcţionează, timpul se scurge mult mai încet. Începi să remarci o groază de lucruri pe care până acum le-ai pierdut din vedere, devii conştient de lucruri care până acum nu te-au interesat, recunoşti semne. Nu mai contează nimic altceva, lumea se restrânge la doar câteva amănunte esenţiale, tu însuţi de restrângi într-o sferă care te mulţumeşte pe deplin. Este fatal pentru că toate normale după care te ghidai până acum iar alte forme, este fatal pentru că o întreagă viziune despre viaţă se năruie în câteva clipe.
Când ţi se întâmplă a doua oară este deja mult mai simplu, fără a înceta însă să fie greu. Cunoşti drumul pe care îl parcurgi, înţelegi ceea ce trăieşti, accepţi. Înţelegi de asemenea de ce toate astea sunt totuşi bune… Interacţionezi cu semnele, înţelegi Totul, devii parte activă din Tot. Nu mai trăieşti totul ca un martor sau ca un cobai. Înţelegi oportunităţi şi profiţi de ele, cauţi porţi ascunse în timp pentru a te îndrepta într-o direcţie numai de tine ştiută.
A treia oară aproape că nu mai are nicio importanţă… nu va fi decât un succes sau un insucces al unei zile extinse din viaţă.
