Abandon
E trist că în mod invariabil ajungem să ne întoarcem privirile cerând ajutorul persoanelor pe care cândva le-am abandonat...
Pentru ca nu vei sti nimic despre mine!
- Liviu
- Singura formă corectă pentru a ajunge cât mai departe în viaţă e să ajungi cât mai departe în tine însuţi. Asta e ceea ce fac pentru moment şi cel mai important lucru pentru care mă trezesc dimineaţa şi duc la îndeplinire toate celelalate lucruri obişnuite. Am pasiuni obsesive pentru cărţi şi ceaiuri dar nu-s departe nici de acelea pentru cafea sau bere. De dimineaţă de când mă trezesc până seara, după ce adorm, trăiesc înconjurat de muzică. Îmi plac oamenii, mai ales când atunci m-ar putea provoca la o discuţie care să mă pună pe gândit. Citesc pentru că îmi place şi mi-a întrat în obişnuinţă, scriu că nu văd ce altceva aş putea face pentru „a merge mai departe”. Nu sunt vorbăreţ, în cazul în care blogul lasă impresia asta. Îmi place mai mult să-i ascult pe alţii vorbind; sunt un „ascultător” prin natură, un strângător de poveşti. Sunt doar o flacără pregătită să se împrăştie în lume. Restul sunt doar cuvinte.
Salvati Rosia Montana
Copacul de hartie
Schimb de carti
6 comments:
trist? pentru cine? pentru cel care s-a intors, pentru cel abandonat?
In primul rand pentru cel care s-a intors pentru ca este nevoit sa constientizeze ca o decizie luata candva poate avea urmari si acum... pentru ca cel mai sigur cel abandonat nu il va ajuta, nu din egoism ci pentru ca alege sa lase timpul in urma... Apoi e trist si pentru cel abandonat pentru ca isi da seama ca poate desi ar dori sa-l ajute e mai bine sa nu o faca...
daca e trist pentru cel care s-a intors, inseamna ca e egoist si ca de fapt e obligat sa apeleze la cineva pe care nu-l apreciaza cu adevarat. Trist e intr-adevar pentru cel abandonat, care intelege ca ceilalti l-au inteles gresit...si de fapt de cele mai multe ori cel abandonat, daca nu merita sa i se intample asta, VA AJUTA...timpul poate fi lasat in urma si fara sa fim mai rai decat e necesar!
Insa daca accepta sa ajute inseamna de fapt sa recunoasca faptul ca inca este legat de cel care l-a abandonat si ca este in continuare predispus suferintei. Pentru ca nimic nu garanteaza ca celalalt isi va recunoaste greseala.
si nu de asta e frumoasa viata? pentru ca nimic nu e garantat?
E trist pentru ca nu stim sa apreciem ce avem, pentru ca niciodata nu suntem multumiti si vrem mai mult si mai bun.
E trist ca ne credem atat de importanti cand suntem asa de nesemnificativi. . .
p.s. scoate cuvintele de verificare, om, sunt enervante :D
Post a Comment