Probabilităţi

Probabil că tu ştii să mă asculţi atunci când încep să vorbesc prea mult, când devin incomprehensibil, când cuvintele mi se fluidizează straniu luând forma unor cristale de corp solid, prizoniere şi ele spaţiului în care gândul este conducător.

Probabil că tu ştii să-mi întinzi mâna atunci când am nevoie de ea, când mă prăbuşesc, când halucinaţiile mă doboară. Atunci când mă târăsc însingurat pe drumul vieţii, atunci când sunetul monoton al abisului morţii începe să se audă lent, iminent.

Probabil că tu îmi vei fi visul, izvorul nesecat din care se nasc cuvintele, probabil că îmi vei cere să plec sau poate că vei pleca. Probabil că-mi vei fi cuvântul din care voi uita să mă ridic, aşa cum nu ne putem elibera de ceea ce ne susţine.

Probabil că-mi vei fi TOTUL şi FERICIREA şi TIMPUL şi VIAŢA. Probabil că-mi vei fi MATERIA şi SPAŢIUL şi ENERGIA. Probabil că-mi vei fi UNIVERSUL, unicul, eternul, al meu. Universul.

Probabil că-mi vei fi steaua ce-mi oferă lumina.