In loc de aer

Cât de puţin ne lipseşte ca să fim unul lângă celălalt... Mintea mi se zbate sub presiunea limitei. Simt impulsul impersonal de a lua acea decizie pe care ştiu că nu vreau s-o iau. Cât ne mai trebuie pentru a ne ţine de mînă? De cât timp am nevoie pentru a anula timpul?

E oribil să suport gândurile ce mă parcurg... Sunt în stare să plătesc indiferenţa cu indiferenţă? Şi cu iubirea cum rămâne? Şi cu fericirea? Şi cu timpul?

Contează oare cu adevărat ceea ce simt? Poate ca da, în raport cu tăcerea dintre noi.