Life update

Cât ne lipseşte pentru a fi fericiţi la ora 1 jumate în mijlocul nopţii, când călătorim involuntar în starea semicondensată a visului şi a realităţii, când un sunet straniu vibrează în interiorul creierului, adormindu-ne simţurile? Un simplu apel telefonic. Venit aşa, parcă de nicăieri, din sfera incomensurabilă a dorinţelor şi a timpului...

În altă ordine de idei, persist să cred că "există o lumină care nu se stinge niciodată". Lumina dragostei mele, esenţa fiinţei mele. Acea credinţă că voi reuşi , că nu mă voi lăsa învins.

şi că nu voi cădea în ridicolul lumii ăsteia lipsite de esenţă că indiferent cât de departe voi ajunge nu-mi voi uita inima şi ceea ce defapt m-a adus acolo adevărul e că nu scriu decât pentru mine deci nu văd de ce ar trebui să mă trezesc prin mijlocul tututor celor care n-au ce face găsindu-se să-mi ceară mie părerea sau să se implice în viaţa mea rolul scriitorului e acela de a scrie nu de a comenta ceea ce scrie de aceea voi evita tot restul vieţii mele cercurile în care tâmpenia dezbaterii analitice stă încă în picioare

Încă ceva: Lectura romanului Lorelei merge destul de greu însă nu voi ceda şi o voi duce până la capăt.