De-ale blogului

În urmă cu ceva timp aveam la drafts un articol pe care îl numisem simplu Despre intimitate; nu avea mai mult decât un simplu paragraf scris. Şi a stat acolo vreme de câteva săptămâni până când, acceptându-mi neputinţa de a-l mai continua, l-am şters pur şi simplu. Era unul dintre acele articole pentru care nevoia de a-l scrie depăşea cu mult capacitatea de a face asta, era unul din acele articole scris cu necuvinte, dar nu pot posta aşa ceva, un articol aparent incomplet doar din simplul motiv că restul rămas nescris se află întipărit cu litere nevăzute pe dinăuntrul corpului meu.

Mai nou în acelaşi folder de drafts s-a mai născut un articol al cărui titlu provizoriu este Prietenul cel mai bun. Acesta, în ciuda faptului că este aproape terminat, nu se lasă publicat. La urma urmei pe cât e de simplu pe atât am impresia că n-ar fi trebuit să-l scriu, cu atât mai mult cu cât nu e vorba despre altcineva ci tocmai despre mine.

Există în anumite momente nişte cuvinte cheie care ori că iau fiinţă ori că rămân ascunse printre fluxurile neuronilor ele reprezintă nişte evadări din propria noastră închisoare. Dar nu toate cuvintele se lasă eliberate (şi ele, din propria lor închisoare) aşa cum nu toţi oamenii ştiu să meargă pe un drum care să-i conducă la fericire.

…

Articolul despre intimitate aşteaptă încă să fie scris, articolul “despre cel mai bun prieten” (deşi am stabilit mai înainte că nu despre asta e vorba) aşteaptă mai întâi să se împlinească în viaţa reală, să îi asum realitatea, iar mai apoi se va putea adăuga liniştit în tulburea istorie a acestui blog. Asta aşa… ca să mai cobor puţin cu picioarele pe pământ.