Despre fizica si alte nebunii

 

"...în fond şi la urma urmei, ar trebui totuşi ca ceva, cândva, să se fi născut din nimic şi din neant..." (Jostein Gaarder - Lumea Sofiei)

Am luat contact cu adevărat cu lumea fizicii pe undeva pe la sfârşitul clasei a IX-a, adică aproape în urmă cu trei ani, citindu-l pe Stephen Hawking şi a sa Scurtă istorie a timpului. Citeam atunci, pentru prima oară în viaţa mea, despre univers, despre univers pe patru dimensiuni, despre îmbinarea timpului şi a spaţiului, despre fizica cuantică, despre relativitate, despre găuri negre, despre naşterea şi posibila moarte a Universului, despre o teorie unificată ce-ar aduce lumea sub cumpăna adevărului absolut, despre corzi şi supercorzi. Atunci îl descopeream şi pe Stephen Hawking, şi pe Einstein, şi de ce nu, îmi începeam misterioasa şi totodată nehotărâta mea călătorie prin fizică. Aşa se face că am ajuns să-i citesc şi cărţile lui Einstein, publicate la Humanitas cu ocazia anului de graţie 2005 - World Year of Physics, şi celalte ale lui Hawking, dintre care Universul într-o coajă de nucă stă la loc de cinste în biblioteca mea.

Am cunoscut aşadar şi am crescut cu impresia că fizica pe care o invăţăm noi la şcoală este doar o parte infimă din aceast ocean nestrămutat de cunoaştere din care dacă ştii să profiţi nu poţi obţine decât avantaje.

În decursul acestui timp mi-am lăsat pasiunea să mă domine. Am făcut demonstraţii întregi prin care arătam că Teoria Naşterii Universului atestă indirect faptul că Dumnezeu există, am explicat minute în şir principiul de incertitudine, fizica particulelor, şi toate cele... Atât cât am reuşit eu să citesc şi să înţeleg.

În orice caz, fizica mi-a adus un model "de piatră": pe Einstein. M-a făcut să consider că oricât de mult m-aş zbate, nu voi reuşi niciodată să ajung la adevărul absolut pe care îl caut. De aceea cred că nu va putea fi găsită niciodată O Mare Teorie Unificată - deşi, Doamne ajută să nu se întâmple asta, mi-aş dedica întreaga viaţă căutării ei. Sunt conştient că niciodată lumea nu va fi asta, că incertitudinea va dăinui mereu în minţile noastre.

"Dumnezeu este un adevăr universal." (Albert Einstein)