groaza de nesfarsit

şi dacă închizând ochii aş putea visa oameni în carne şi oase, oameni care nu visează şi care nu văd, dar care mai ales nu pot vorbi, şi fluturi să-mi muşte din inimă, aş atinge sfârşitul frazei şi toate acele lucruri imposibile. dragostea. şi-aş transpira în timpul ăsta având impresia că-mi transpir viaţa, şi-aş tremura de parcă mi-ar fi groază de nesfârşit. iar a doua zi m-aş alinia la trecerea de pietoni lângă câinii vagabonzi ce aşteaptă şi ei culoarea verde, doar că eu aştept de fapt încetarea bătăilor inimii, adică somnul. şi aş face câţiva paşi până când, încovrigat în patul meu de la etajul şapte, mi se va fi făcut sete şi mă voi fi trezit şi-mi voi fi spus, Ei, lasă, va veni şi ziua în care vom trece împreună strada…