In vesnicie

Au trecut veşnicii din clipa în care te-am văzut pentru prima dată, pe când încă nu însemnai nimic pentru mine. Au trecut veşnicii înlănţuite, dure, prăpăstioase. Veşnicii în care, prin lipsă, n-ai existat decât tu. În care mă învârteam prin apartament învelit doar cu acest strat infam de piele, în rest gol pe dinăuntru, gol. Înconjurat pe alocuri de câte o melodie a lui Miles Davis care să-mi sporească neliniştea, altădată însoţit de vocea molcomă a lui Jay-Jay Johanson, care să-mi adâcească tristeţea.

În veşnicia în care mă aflu acum nu fac decât să decantez cu adevărat gânduri. Să separ într-o parte şi-n alta ceea ce-i bine şi ceea ce-i rău. Şi să recunosc că am greşit. Că am invocat furtuni şi că am creat deşerturi în care astăzi am fost exilat pentru veşnicie, că te-am privit altfel decât ai fi meritat.

Iar când voi ieşi din veşnicie îţi voi spune acelaşi lucru care te enervează şi pe care nu vrei să-l auzi, îţi voi spune că ai un suflet bun şi că am înţeles tot, c-am acceptat tot ce mi-ai spus şi tu, iar apoi nu vom mai şti ce trebuie să facem… să ne întoarcem de unde am venit? să luăm o sorbitură de ceai, după care, Acestea fiind lămurite hai să vorbim despre cum pot fi oamenii fericiţi… sau ne vom întinde mâinile şi ne vom prezenta şi vom spune Încântat de cunoştină, ca şi cum nu ne-am fi cunoscut niciodată…

But I know it's true that good things never last
Cause I'm older now, much older than I was when I was young